J.D.

Nu poti sa ai totul niciodata se pare... Am lasat trecutul acolo unde ii este locul , si unde trebuia sa ramana de acum mai bine de doi ani , fara regrete , remuscari sau dorinta de intoarcere. Pentru prima data dupa atatia ani , ma simt intr-adevar bine si implinita cu chipul pe care il vad in fiecare dimineata. Ador prima si ultima privire care ma conduce spre viitor in fiecare noapte. Se zice ca "nu conteaza cat astepti , ci pe cine astepti". Cata dreptate! De fiecare data cand ma uitam la fix la ceasul digital de pe al doilea raft in timp ce-mi ocupam copilaria cu desenele animate de pe cartoon network ori filme horror pe hbo la 22:30 in fiecare seara, speram ca acel brunet dragut care ma iubeste si ma va iubi o viata va fi cel alaturi de care am crescut. Si mi-a placut ideea o perioada , pana mi-am dat seama ca nu el este alesul. Niciodata nu a fost mai mult decat o etapa trecatoare reciproca. Nu era viitorul meu sa fiu in trend , nici sa schimb Bega cu Sena. A fost f...

Nu mai vreau sa impart cu tine nici una din viitoarele mele amintiri, nu vreau sa imi mai inunzi mintea cu minciuniile tale care aveau un efect stupid asupra mea. E amuzant totusi ca aveai dreptate cu faptul ca devin un maniac ce-adora sa se hraneasca doar din personalitatea celor din jur. Imi place da! M-am schimbat , nu mai sunt demult asa cum eram cand ma trezeam privind peretele galben mazgalit cu o panza de paianjen care era probabil beat cand a facut-o... Era stramba! La fel cum a ajuns sa-mi fie viata alaturi de tine...Te-am iertat de miliarde de ori..fara rost... pentru nimic.. Devin el? DA! Pentru ca am dreptul sa devin un om ce creste impingandu-i pe altii in jos , insa tu ...nu trebuie sa devin al tau "el"... Tu esti mai rau! Si nu ma mai doare... Fi cum vrei.. Vinde tot ce prinzi din viata ta trecuta... Arunca totul... Minte-ti femeia ce-ti sta alaturi asa cum esti obisnuit de cand erai embrion. Raneste pe oricine vrea sa-ti fie aproape.Oricum n-ai stiut sa apreci...

Imi provoc un rau intepator pe gat in jos. Imi place gustul consacrat de Cola... E 3:33, iar ziua de 5 noiembrie a trecut la fel ca oricare alta , pentru mine cel putin. Cat despre inea din trecutul meu, se pare ca a insemnat mai mult decat credeam. Probabil era prea putin marcanta si a vrut sa o insemneze in inima cu o alta cearta si acuza. Posibil sa fie capatul , sau daca nu , macar aproape de el , asa cum a fost si cu despartirea de milioane de ori din motive mai bune decat ultima zi de dragoste inainte de inceperea unui razboi continuu. Am o stare usor ciudata , dar nu de durere , ci de neliniste. Oare asa sa-mi fi ratat 8 ani din viata pentru cineva ? Ar trebui sa regret? Sa fac ceva? In afara de uitare , nu stiu ce as putea face insa , pentru ca in mintea unui leu masochist , nu se va face niciodata liniste pana nu-si devoreaza oaia preferata. In schimb, pentru orice exista doua variante : Timpul si uitarea... Ambele sunt la fel de folos..

Ca si cum maine n-ar fi? Atunci as sti sa imi pretuiesc ziua de azi cu tot ce imi e in putinta, dar ce fac daca azi imi epuizez toata energia si maine ar fi?... E a doua zi de cand am senzatia asta ce-mi sufoca trupul. Nu-mi gasesc motive sa deschid ochii , sa imi ridic picioarele sa cobor din pat , ori sa ma duc sa mananc ceva pentru ca am mai mult de 12 ore de cand nu am facut-o. Am incercat sa ies , sa vad lume , sa interactionez cu ei , sa-mi cheltui banii pe care-i am pe sucuri in oras, pe inghetata , pe orice vreau sa am insa nu sunt deloc multumita. Mi-am desfacut doza de bere din baxul pe care-l luasem atunci cand inca lucram... M-am saturat de tot ce e in jurul meu , de oamenii falsi , de cei care ii descopar ca au familie acum , cu cate un ghem de piele si haine moi in brate , purtandu-i grijulii. Cand a trecut atat de mult timpul incat mai bine de jumatate din cunoscutii mi sa devina parinti? Gandul asta ma sperie, si nu stiu daca e faptul ca eu nu fac parte din aceasta ca...

Rad isteric de mine insami. Iti vine sa crezi?| E chiar relaxant tind sa te previn. Incearca , si daca vei si reusi vei trai pe propria piele momentul in  care esti pe deplin multumit de tine si cu tine insati. Imi savurez linistita cana de bere de pe masa , in timp ce rad ca o bezmetica prin camera urland versuri de la melodiile ce le ascult. ( acum e Call me maybe de la Carly Rae Jepsen ) Unele ma fac sa ma ridic de pe scaun si sa ma desfasor asa cum vreau , sa sar in sus de bucurie , sa dau din fund fara ca vreo pitipoanca mai beata sa imi critice felul de a ma misca. Indiferent de miscarile ce le fac , chiar daca nu sunt profesioniste pentru mine se numeste dans... si asta fac! Dansez singura-n camera mea cu geamul larg deschis in timp ce ploua in stilul acela specific de inceput de toamna , iar sunetul apei se imbina cu fantana mea din casa pe care am conectat-o la curent mai devreme. Am propria mea sursa de apa , izvorul meu si stilul meu de dans in timp ce cant asa cum stiu....

Ma doare capul ingrozitor. Totul e haotic iar mintea mea refuza sa coopereze. Am nervi cat pentru un deceniu. De ce dracului cei din jurul meu cred ca sunt un om simplu de mintit si de prostit. Am calitati , dar sute de defecte, iar unul din ele ca nu am incredere in nimeni si nimic , mereu voi incerca sa ma conving de faptul ca nu sunt luata de fraiera. Stii ce doare? Cand esti luat de prost de cei pentru care ai face orice sa le fie bine. N-am tinut la nimeni asa cum am tinut la doua persoane. Si credeti-ma..vor fi singurele. Cui ii trebuie legenda lui Pinnochio in prelungirea unui vibrator fara baterii? Ma f*t in ele sentimente si tot ceea ce am simtit pentru acesti doi oameni. Sa zic pe scurt care e treaba? Imi venea sa ma transform intr-un personaj din emisiunea de ieri atunci cand am aflat ca draga mea buna prietena imi retinea prima iubire cu mrejele ei dragute in momentul in care eu trebuia sa ma intalnesc cu ei pentru un chef de revelion , apoi blondina pe care incercam sa o m...

Urla incontinuu.... Cuvintele ii ieseau pe gura inainte sa le pot lega intr-un text pe care sa il pricep. Ma speriau inca , imi gaurea pielea cu o sete enorma de a-mi strapunge sufletul odata ce l-au gasit. Eh... teapa pentru asta... nu o sa il gaseasca... Zambeam in sinea mea , intrebandu-ma cat de idiot trebuie sa fi sa crezi ca o persoana care a trecut prin atatea mai are suflet. Traiesc doar pentru ca inima imi bate , si-atat! De ai sti ce aritmic bate insa. Ha ha! Se pare ca nimic nu e la locul lui in viata mea. Dar cine vrea, mereu mi-au placut lucrurile haotice! Ma asez pe pat... pornesc televizorul si butonez in cautarea unei emisiuni interesante care sa-mi ocupe noaptea. Imi pun paharul de bere si-astept ca sticla sa se abureasca. Ador berea cand e rece! Gasesc si emisiunea. "Femei criminale" Da!! Cele mai periculoase fiinte sunt femeile atunci cand o iau razna. Sunt multi care ar zice asta. Sti insa ce nu imi place la seara asta? Perna asta ciudat de moale. Bleach....

De cate ori am spus tuturor oamenilo importanti din viata mea ca nu e bine sa minti , si chiar din propria experienta stiu asta. Cat de idiot esti sa crezi ca totul se ingroapa pentru totdeauna , mai ales cand in minciuna sunt implicat mai multe persoane? Totul e doar o bomba cu ceas , asteptand momentul cand sa explodeze mai furtunos ca niciodata. 1 mai... o zi atat de linistita pentru totii nu-i asa? Eu m-am imbracat cu plictiseala acuta intreaga zi , luandu-mi portia zilnica de timp pierdut si am trecut linistita la alt stadiu al vietii mele dupa impletitura frumoasa din trecut si minciuna spuse din buzele care le sarutam de ceva vreme. Hmmm si cat as fi vrut sa il ranesc , sa il leg si sa ii despic pielea , jupuindu-l de viu sa simta durerea fizica pe masura durerii psihice pe care mi-a provocat-o azi.  Ma duc sa dorm... sa-mi visez lumea magica pana am sa o transform in realitate asa cum spunea cineva ca o fac. Dar va dau un sfat baietzei... Aveti grija in ce raciuri va lasa...

Am revenit pe meleagurile orasului care mi-a nenorocit viata la propriu. Hmm si nu mai puteam de dor.. De dorul zilelor in care o secunda de liniste e mare lucru , unde bronzul te poate prinde doar printre betoanele fierbinti si gaurite incat sa nu uiti in ce tara esti totusi, unde ca sa traiesti bine iti pui un anunt la matrimonialele zilelor noastre, unde prostitutia e legala sub forma " ofer clipe de extaz domnilor generosi". Hai serios? Nu pot manca linistita daca nu am parte de extazul infect al unor terminate cu gura plina care mai apoi se dau dive in spatele unor ochelari de soare scumpi pentru care a oferit cateva saptamani de extaz prost continuu. Mi-e sila de lumea in care traiesc, de gandurile tuturor proastelor pe care le vad pe drum care cred ca un sfarc la vedere si un crac gol care e privit de douazeci de onanisti in drum spre casa fac viata mai frumoasa. Sa nu uit si faptul ca ma dispera si cei fara inspiratie , care copiaza esenta schimband doar ordinea cuvin...

A mai trecut un an... si nu e revelionul la fel cum nu ma refer la imbatranirea mea, ci e doar inca un an de cand am sarutat buzele pe care le visam pe atunci in fiecare minut al vietii mele... Fara nici un raspuns , nici un gest , doar un sarut si restul lasat in voia sortii... asa incepuse povestea primei mele iubiri.... Ciudat e insa ca in piept imi mai bate inima , sufletul meu se vindeca pe zi ce trece tot mai mult, iar ranile si ura dispare , lasand in urma dar amintirile frumoase legate de tot ceea ce am trait pe atunci cu demonul meu perfect. Se pare ca timpul chiar vindeca orice rana , acum citindu-mi jurnalul nu-i simt ura pe care o aveam si dorinta arzatoare de a-l vedea mort , ci vreau sa il stiu in siguranta , fericit si urmandu-si visele pe care nu a avut ocazia sa si le implineasca atunci cand ne imparteam viata. Mi-am petrecut prea mult timp incercand sa-l uit, incercand sa-l exclud din viata mea, insa in timp a plecat de bunavoie, s-a intors de aceeasi bunavoie , insa ...

In acelasi timp in care cunoscutii mei fac pe indiferentii si afiseaza fata de om care nu poate fi ranit niciodata , mie mi-a ajuns. La ce dracu sa tot rad aiurea cand defapt imi vine sa urlu sa ma descarc, de ce sa tot spun ca sunt bine atunci cand vreau sa ajung odata acasa , sa ascult muzica , sa imi pun un pahar de bere si sa ma gandesc la tot si toate? Zi-mi un singur lucru la care m-a ajutat sa ma prefac in fetitza cu viata perfecta in toti anii care au trecut? La ce m-au ajutat privirile celor cu care beam o cafea la pahar de plastic candva iar cand veneam in vacante ma ocoleau crezand ca beau doar martini cu masline verzi mereu. De ce? Pentru ca m-am mutat in alt oras si incerc sa fac ceva cu cacatul asta de viata? Cati au avut curajul sa o faca? Mai bine de jumatate din cei care imi erau prieteni vor fi la acelasi nivel , in acelasi loc , doar mai batrani la fata si mai plictisiti de viata si cu nici o urma de speranta la un viitor mai bun. Si cate sfaturi am auzit de-a lungu...

Din plictiseala ce nu face omul? Mi-a ajuns pana peste cap toate prostiile cu facebook-ul si site-uri de socializare , asa ca m-am intors la vechea pasiune. Imi place sa calatoresc, si avand in vedere ca toata lumea se plimba la Milano , Paris , Londra etc. am cautat alte locuri mai putin cunoscute , pe placul meu pentru a le introduce in lista de viitoare vizitari. Eh..hai sa va dezvalui cateva. 1 .Aokigahara . Probabil nu ati auzit de asta nicidoata. Cine ar zice ca "Padurea spanzuratilor" pe care unii din noi au citit-o , exista si in realitate? Ei bine, Aokigahara este aceasta. Situata la 100 de km de Tokyo ,  ascunsa bine in apropierea de muntele Fuji (Japonia), acest loc , numit si Jukai , sau "Marea de Copaci" ascunde in frumusetea ei aparent agonia ultimelor secunde de viata a zecilor de morti care i-au pasat insasi viata lor crengilor care i-au ajutat sa moara.    Aokigahara este atât de densă încât lumina soarelui pătrunde cu mare dificultate. Mulţi o...

M-a inghitit trecutul astazi. Mi-a infulecat mainile, trupul intreg apoi mintea si reactiile. Mi-am promis mie insami ca nu mai mint si mai ales , ca nu ma mai mint pe mine. A fost groaznic. Insa eu sunt cea puternica din tot ce se intampla , eu rezist in orasul care m-a distrus , eu ma intorc mai des in orasul care mi-a creat vise si m-a crescut, eu dorm mai des in patul care imi absorbea fiecare lacrima. Nu fug de toate astea, si asta am facut si azi. A fost prima data cand am vizitat locurile in care mi-am visat pentru prima data visul de familie. Drumul mi-a inceput de la gara...acolo unde prima data nici nu stiam incotro sa ma indrept insa trebuia sa imi iau viata in piept singura. Cat de greu putea sa fie sa gasesti o catedrala cu acoperis verde? (prost gust pentru o cladire). Mi-am continuat plimbarea pe marginea raului , trecand pe langa podul de langa casa si uitandu-ma la banca pe care facusem pozele cu parul meu rosu. Am trecut si prin parcul unde invatasem ca stau cei car...

De ce am raspuns intrebarilor care ma intorceau in trecut?  De ce mama naibii ranesc pe toata lumea care tine in prezent la mine pentru cineva care tinea candva? Intrebarile se repetau si construiau amintirile pe care am incercat sa le uit. Am crezut ca totul s-a schimbat... Eu cel putin m-am schimbat. Nu mai mint, deloc! Si am facut-o in trecut de mii de ori , eram dependenta sa mint si sa para ca totul e frumos atunci cand uratul era la ordinea zilei. Imi recunosc greselile si regretele , sentimentele si amintirile... Insa de ce nu pot primi acelasi lucru in schimb? Ma acuzam intr-o parte a sufletului meu ca am distrus un om.. Eh da... distrus pe dracu, era in perfecta stare tot timpul, iar eu...o rezerva din tara lui natala... Si culmea, eu eram cea acuzata ca imi tin rezerve. Hai serios? Oare acum sunt singura care am curajul sa sustin o conversatie indiferent de intrebarile puse fara sa introduc minciuni intre fraze? DA! Cu siguranta sunt singura, pentru ca tot trecutul meu ...

Imi pierd sentimentele prin urletul decibeliilor care creaza o melodie care imi rasuna prin urechi de dimineata pana seara de cateva zile. Se aud doar clickuri atunci cand o setez pe repeat si pocnitul bilei de menthol din filtru, acoperit bineinteles de vocea mea care stie fiecare vers pe de rost. Ma poarta pe mii de ganduri haotice, scurse prin minte fara rost...Plutindu-mi sufletul prin peisaje pe care le-am trait. Ma fac sa aud sunetul apei curgatoare , mirosul de fier din vechea uzina unde lucrau parintii mei in copilaria mea , de mirosul ierbii ude primavara... Cat imi doream sa cresc atunci cand eram mica, cat imi doream sa fiu ca mama , avand voie sa fac tot ce vreau , sa ies si sa stau afara cat vreau fara ca cineva sa ma astepte acasa. Drumul lung, drept si cu copaci de-o parte si de cealalta a drumului...in masina mea cu geamul deschis...cu vantul batand lin, cu o destinatie nestiuta , urland doar melodia peste tot, doar eu ...cu mine asa cum n-am mai fost vreodata. Nu ...

As incerca alte metode sa fiu mai expresiva...insa nu am posibilitatea momentan. Azi a fost o zi din categoria celor in care nu simt durere, in care doar respir, admir si iubesc tot ce ma inconjoara. A fost cald , prima zi din an in care opincutele si un tricoul larg infrolat mi-a acoperit corpul alaturi de blugii subtiri de vara. M-am plimbat mult , voiam sa simt din plin ziua asta minunata , iar fiind intr-un grup mare de persoane cu care ne intalnisem la o masa apoi o bere, amuzamentul si zambetul real era la ordinea zilei. De cand nu am ras atat! Ce dor imi era! M-am dus la terasa de pe marginea Begai... se simtea mirosul de renasterea naturii, salcia se legana prin parul meu , iar oameni diversi pedalau pe hidrobicicleta pe care am testat-o si eu in urma cu doi ani. Stateam la terasa la care nu fusesem de cand battle master-ul si jucatorul meu din guild-ul de la "shadows" ne-am intalnit la aceeasi bere rece ca gheata. A fost frumos sa imi amintesc momentele traite atu...

Am neglijat enorm oameni dar mai presus de orice ...m-am neglijat pe mine! Si-asta nu se va mai intampla vreodata! A trecut timp si secundele au fugit de mine intr-una alergau haotic si se imparteau in grupe razand de mine stiind ca nu-mi vor mai face pe plac o vreme! Dar cui ii pasa? Ne schimbat odata cu timpul si alergam dupa cai verzi pe pereti in cerc Eu am invatat pasii unui vals frumos si incoent Si dansam mestereste pe covor ferindu-ma de mobila Am invatat sa dansez! N-ai intrebat nicidoata daca stiu... Ce frumos se ingrasa trecutul cu fiecare zi care trece Dar viata e mai frumoasa de cand mi-am dezlipit ochii si-am vazut ce masti idioate de teatru imi imbracau inima sustinand ca o vor apara cu pretul vietii lor insisi! Ha! stiu acum si cum sa apas butonul sa fiu goala libera si fara de simtire, pentru ca nu mai sunt legata de leul ce imi incurca visul cu coama de care abuza mereu Am renuntat sa fiu iubita din jungla mareata pentru ca rolul de iubita perfe...

Imi lipsea mirosul lui! Credeam ca l-am uitat de tot. M-a vazut si nu isi dezlipea ochii de la mine. Ma privea de parca nu ma vazuse decat in poze si gasea diferente intre ea si realitate. Voiam sa treaca ziua, sa se intunece si sa simt din nou ca apartin cuiva. L-am ignorat prea multa vreme pentru cineva care nu era niciodata total al meu. Si cine credea ca ma voi simti atat de bine daca renunt si o iau de la capat cu ceva ce aveam deja. Am povestit sute de lucruri neinteresante, insa spuneam orice incat sa ma priveasca incontinuu de parca in fata lui se afla perfectiunea vietii lui. Imi inspira siguranta , respect si iubire. Iar cea din urma era mai reala decat stiam in toata viata mea. Alaturi de el am invatat ca iubirea e altfel. Nu inseamna injurii , neincredere si acuzatii ci total opusul, m-a invatat cu rabdare ca iubirea e cea in care dimineata fruntea iti e acoperita cu un pupic inocent, in care noaptea e mai usoara pentru ca esti tinuta in brate , in care ziua e gustoasa pent...

Mi s-a scurs ieri timpul printre degete fara sa simt macar o secunda ca e o alta zi. Muzica live rock , compania , martini , bere si Bugar's m-au facut sa uit de tot. Ca sa nu mai spun ca am si noroc , asa ca una din Heineken s-a transformat in o minge de colectie :) In alta ordine de idei insa, m-am simtit mai libera decat oricand. conta doar prezentul meu fara ca un trecut idiot sa mi se scurga prin minte fara sens. Chiar sunt curioasa cum va evolua timpul. Dar stiu ca va fi bine, simt asta. Am parte de liniste , iubire neconditionata cum nu credeam ca o sa ma iubeasca cineva , mai ales figurantul de capitala , stabilitate si respect! Mai presus de toate e cel din urma. Ceva de care nu am avut parte in trecut. Acum ma simt frumoasa  cu adevarat si nu pentru ca as fi vreo printesa , ci pentru ca asa ma face el sa ma simt. Imi lipsea mult sa vad multumire in ochii celui care ma priveste, imi era dor sa ii simt caldura in timp ce dorm , imi lipsea enorm sa vad zambet dimineata cand...

Buna dimineata ! Am  dormit bine, dupa destule zile in care mintea imi era in multe parti. Nu e o zi atat de urata precum mi-as fi inchipuit ca va fi. Ieri m-am certatat cu un prieten, un fost iubit mai precis. Motivul? Hmm... de as sti asta , as castiga intrebarea de o mie de puncte. M-am plictisit sa parafrazez lucruri anapoda, si sa maschez sentimentele, care , ce-i drept s-au diminuat enorm si nu din vina mea. Cat de idioata am fost crezand ca pot sa schimb lumea. Nu intreaga lume evident , ci viata celor care imi sunt apropiati. Sa mentin legaturi de prietenie , sa ii ajut cand au nevoie si sa nu existe ura. Ce e rau in asta? Probabil ar trebui sa il intreb pe bine cunoscutul mereu ranit din viata mea. Indiferent ce as incerca e mereu victima , mereu ingropat pana in gat in trecut si in lucurile rele care s-au intamplat bineinteles, avand in vedere ca pana si acum , dupa mai bine de opt ani de zile considera ca nu am avut niciodata sentimente pentru el si nu am facut lucur...

M-am pus sa dorm acum vreo ora. Nimic nou in asta. Dar nu reusesc sa imi inchid gandurile care nu ma lasa nici macar o clipa sa adorm. Stateam in pat. Ghemuita la perete, gandindu-ma ca am totul acum. Sau cel putin asa cred. Insa am prea multa libertate. Si nu spun ca nu imi place. Dar azi e una din zilele in care mi-e dor sa fiu certata daca nu ajung acasa la unusprezece seara. Mi-e dor sa pierd vremea la calculatorul de pe masa din colt, sa-mi doresc sa treaca timpul si sa vina o noua zi,apoi sa adorm franta de oboseala si sa o aud pe mama ca incearca sa ma readuca la viata dupa nenumarate incercari inainte de pranz. Mi-e dor sa mananc la ora fixa, ori sa ma trezesc cu greu dimineata sa ajung la liceu, sau cel putin sa am intentia asta odata ce plec de acasa. Mi-e dor sa imi beau ciocolata calda la Dodo's in ora de mate, lungind-o mai apoi si la ora de fizica. Stiu ca multi vor spune ca eu traiesc in trecut, eh na... Nu e real. Traiesc acelasi prezent ca si ei doar in alte circum...

Arunc afara cateva ligheane vechi , ciobite Sa strang in ele apa de ploaie pentru tine Ti-o arunc apoi pe fata palida iubite Asa sigur vei invata sa plangi... Imi aprind o tigare subtire cu amintiri pe filtru Arde mai repede decat iubirea ce ti-o port, culmea! ti-o sting in palma-n care te-am taiat ,sumbru Asa sigur vei invata sa simti durerea... Ma joc ca o idioata cu bete de lemn uscat Sa fiu ca "fetita cu chibrituri" moderna Le-arunc mai apoi in fanul din podul inalt Asa sigur vei invata cum sa arzi... Te-mping cu ura pana cazi ,apoi te scutur de praf Ne jucam de-a chibritul: "cine se stinge mai repede" tu esti invingatorul , semeni cu un ecograf Asa sigur vei invata cum sa ingori.... Hai sa ne amintim trecutul in care ploua In care fumam si ardeam fanul din podul inalt Si ne impingeam fiecare sa invatam sa ingoram Asa sigur vei invata sa traiesti fara mine...

Luna e primul mort care invie. Si-o face in fiecare zi, indiferent de situatie ori de ranile provocate in timpul dominatiei Soarelui. Soarele insa , trebuie sa poveststesc este un tânăr foarte frumos, a cărui faţă e atât de strălucitoare, încât luminează tot Pământul. Când descalecă seara, Soarele mănâncă un colţ de prescură şi bea un pahar de vin. Uneori se spune că Soarele mănâncă de trei ori pe zi: dimineaţa şi seara mănâncă bine, iar la prânz îşi rezervă colţul de prescură şi paharul cu vin. Luna insa este principiul feminin, simbol al fertilităţii, creşterii vegetaţiei, renovării naturii şi primenirii timpului,mai firava de fel si mereu cu-o fata nevazuta , pastrandu-se-n mister. Asadar, flăcăul mândru care-şi caută o mireasă pe potrivă, cutreierând pentru aceasta „Lumea, ţara tot cu dor,/ Cetatea de nouă ori”, călărind „nouă cai crescuţi în rai”, negăsindu-şi perechea în lume, se întoarce în cer, alegând-o chiar pe cea pe care o iubea in secret de-o vesnicie,Luna... Mare gres...

> Trist? Ce a facut cel care a categorizat tristetea? Nu-mi spune ca exista o definitie sau ca tu sti mai bine cum e ori ca suferinta celor cu care vorbesti e neinsemnata fata de cea pe care o porti sub piele. Durerea iti curge in vene in fiecare zi? Oare doar tie? De ce mereu daca povestesti ceva vrei sa fi centrul universului cuiva? Hmmm... As fi prea sadica sa spun ca fiecare e doar mijlocul universului sau si atat? Nu vreau sa distrug sperante sau vise. E atat de frumos sa visezi.Dar atat de ciudat cand iti amintesti naivitatea traita odata ce visul devine realitate. E bine ca am avansat. Nu mai avem prieteni imaginari cu care oamenii s-au obisnuit si i-au considerat nebuni pe cei care sustineau ca au cativa. Acum avem prieteni semireali. E mai bine asa. Ii vedem, ii auzim , vorbim cu ei si stim ce prograu au atunci cand il marturisesc. E atat de simplu sa fi vesel in spatele unui ecran ce-ti transmite zambetul prin fibra optica si retele spre alt ecran ce iti vede surasul in...

Paharul de vin se prelinge spre fund dupa ce am luat prima inghititura. Nu imi place la fel de mult cum imi placea candva. Ma doare insa coprul atat de tare incat abia mai misc. Mi-e teama inca si incerc sa trag de timp. Nu vreau sa privesc becurile din tavan asteptand sa adorm si sa nu stiu cand ma trezesc. Stiu senzatia de dupa. Au fost cele mai dureroase 17 ore din viata mea. Pline de nemiscare si durere surda. Insa ma doare fiecare pas facut la fel ca in ziua in care trei dintre prietenii mei m-au ajutat vrand nevrand. Acum insa nu mai am acelasi curaj, aceleasi vise si dorinta unei zile de maine mai bune. Vreau o singura zi in care sa ma pot duce sa ma plimb fara sa simt durere sau sa ma gandesc la ziua de maine. Vreau o zi in care sa pot fi umana...

Mi-e dor de o zi fara griji. Mi-e dor sa rad fara sens si cat de tare vreau. Nu stiu concret de ce scriu aici, probabil pentru ca nu mai am file in jurnalul de pe dulap , ori pentru ca vreau sa scap odata de tot ceea ce simt urland , iar aici oricum nu mai citeste nimeni datorita faptului ca i-am dezobisnuit in perioada in care nu am scris nimic. Probabil nu aveam ce sa scriu, sau mi-a lipsit inspiratia mai mult decat orice. Mai sunt trei zile si ma duc intr-un loc de unde nu stiu daca ma mai intorc. Sincer nici nu stiu daca vreau sa ma intorc. Nu am pentru ce. Nici macar nu imi plang de mila. E o stare in care nu pot nici sa plang, nici sa urlu, nici sa ma descarc. Vreau sa se termine totul. Insa mi-e frica de tot ce e in jurul meu. Si recunosc, poate saptamana viitoare nu o voi mai face sau poate ca nu voi mai sti sa scriu deloc. Oricum... imi cer scuze celor carora le-am gresit intr-un fel sau altul , le doresc o viata frumoasa si plina de lucruri bune si amintiri care sa le aduc...

Ma uitam din lipsa de ocupatie pe site-ul cel mai celebru de socializare la ora actuala: Facebook. Nici nu mai e de mirare ca toate fetitele cu buletin inca verde au poze semidezbracate,ori doar fotografiata partea de corp relevanta pentru ele la care bineinteles ca sute de prostuti si onanisti au dat celebrul "LIKE". Cine e de vina? Ele? Probabil doar naivitatea lor de a crede in iubire virtuala , ori de vreun Fat-Frumos care le promite marea cu sarea , vacante exotice sau ani de asteptare ca sa te aiba in bratele lui. Spune-ti ce vreti, insa cei care acum au mai bine de douazeci de ani de viata nu erau asa naivi. Nu credeau orice baliverna via messenger si in nici un caz nu erau indragostiti de o persoana din spatele unui ecran. Noi am crescut sanatos. Am simtit cum e sa te bucuri la sticla de suc pe care parintii ti-o cumparau la salar, si beai doar un pahar pe zi astfel incat sa ai si maine unul, pentru ca viitorul salar al tatalui tau era inca departe. Cati dintre dez...

N-am mai scris, probabil ca nici cuvintele nu stiu sa le mai insirui asa cum o faceam odata. S-au schimbat multe de cand jurnalul meu virtual nu a fost reimprospatat. Au murit sentimente si oameni apropiati , au disparut prietenii si mai presus de orice am devenit altfel. Aproape robotica, inumana... Mai inumana decat as fi crezut vreodata ca pot fi. Am facut atatea lucruri pe care mi le-am propus in ultima jumatate de an , incat trebuie sa imi fac o alta lista de "lucruri de facut pentru viitor" incat sa am ce taia de pe lista si sa am motivatii pentru ziua de maine. Mi-era dor de tot... de plictiseala , de intenet, de fotografii , de desen , de DaVinci Learning, de oameni ce ma acuza si mai ales imi era dor sa lenvesc... :D Eu...sunt ok. Tu cum esti?