J.D.

Din plictiseala zilnica, m-am apucat de citit ziarul. Evident online, caci m-am prostit si eu dupa evolutia tehnologica in care traim. Am gasit ceva interesant, spun eu, care insa ma sperie... Il impartasesc cu voi acest articol , sa incerc sa imi dau seama daca sunt eu prea nascuta in secolul trecut, sau altii au inebunit mai rau ca mine si vor sa stie prea multe fara nici un sens... " Un nou test de sânge, care ar putea deveni la fel de comun ca determinarea nivelului de colesterol, poate anunţa o persoană cât de mult mai are de trăit. Testul măsoară dimensiunea telomerilor - capetele cromozomilor - care reprezintă unul dintre cei mai precişi indicatori ai ratei de îmbătrânire, scrie Daily Mail. Cromozomii sunt structurile care înmagazinează întreg materialul genetic din celulele umane. Telomerii reprezintă structurile de protecţie de la capătul fiecărui cromozom, iar cu cât aceştia sunt mai lungi, cu atât şansele la o viaţă lungă sunt mai mari. Telomeri...

Lumea mea s-a schimbat fara sa contribui prea mult la asta. Mi-e dor de o simpla plimbare inofensiva si un zambet sec pe care doar eu il inteleg. As pleca azi, acum , fara sa ma uit in urma pentru o singura zi fara nici o grija. Mi-e dor sa stau, sa pierd timpul fara ca el sa doara. Mi-am pierdut motivul de zambet real, mi-am lasat in urma orice simtire ciudata, si totusi inca doare totul. Ce sa fac?... o singura intrebare ma tot pune in dificultate. Ar schimba ceva o promisiune implinita?

In timp ce conduceam haotic prin oras la radio am auzit ceva ce imi aduce aminte de tine... Chiar daca doar amintirile au ramas de-atunci cu noi...Chiar daca lumea s-a impartit stupid la doi!M2! Asta:

Nu am nici un chef de postari lungi... Doar stiu ca nu mai vreau sa ma atasez de ceva care mai apoi moare atat de rapid. Macar ei, au fost parteneri pe viata!...

Crescusem cu zgomote de neinteles candva pentru mine. Stii? Din cauta ta! Te simti singur, neinteles si judecat? Asta ai vrut sa obtii prin tot comportamentul tau, de-a lungul timpului cu victimizarea ta, cu distrugerea ta psihologica a celor care iti erau alaturi. Nu mai pot face nimic incat sa te ajut sa iti revi, pentru ca tu nu vrei asta. Adori sa urlii, iti place sa fi cel mai inteligent si in nici un caz nu accepti ca altcineva are dreptate in jurul tau. Te comporti haotic, nedemn de un intelectual, urlii fara sens si mormai ca un dement psihic atunci cand iti imiti in batjocura propriul parinte. Vorbesti singur si iti raspunzi macar tu insuti pentru ca nimeni nu mai are incredere in cuvintele tale oricat de bun ai fi pe diferite domenii. Iti permiti sa ma corectezi pe mine atunci cand tu nu recunosti ca ai o problema? Cat de matur e asta ? Eu recunosc, am o problema cu mine insami, nu am incredere deloc in fortele mele proprii, iar indiferent ce as face bine in materie de arta o...

Fara vreun chef de viata ascult cum se scurge secunda si nu alerg deloc sa o prind si sa o retin fara sens Astept sa plece lumina, sa nu vad, sa nu mai simt nimic dar clopotul bisericii imi forteaza urechea s-auda orice si mai ales faptul ca nu sunt singurul om ce are nevoie de o viata Sa nu uit nici faptul ca lumea-i o graba imensa pe care n-o prinde din urma nici moartea Se-nmulteste sporadic cu inca un fraier ce-alearga mai apoi pe drumuri fara sens si se opreste-o fractiune de secunda la pomul laudat citeste in graba inc-un necrolog si rade De data aceasta nu e nimeni cunoscut, nu e nici el notat temporar Langa el o femeie-n zdrente isi face la repezeala o cruce rupand aerul intr-un mod plictisit si mecanic Pentru ce toate astea? Pentru cine anume si-ar ridica oasele obosite-n neant Ce nevoie are si tanarul rapper ce-si misca degetele din reflex peste frunte si-apoi redevine infectul suflet uman La ce ne trebuie inca un strop de falsitate-n pseudo-credinta de azi cand oricum reveni...

Am un fior ciudat ce imi invaluie tot corpul de fiecare data cand simt prezenta unui manipulator de sentimente. Ma feresc sa imi impartasesc timpul in preajma lui pentru ca stiu ca ma voi implica mai tare in ceva din care nu am scapare si stiu sigur acest lucru. Imi pasa atat de rar de vreo persoana, mai ales daca ii stiu trecutul, dar atat de tare ma implic daca se intampla incat doare fiecare secunda daca ceva merge prost. Am iubit o singura data din tot sufletul , m-am avantat prosteste fara sa imi pese de nici un alt gand, si emanam iubire pura cu fiecare por al pielii mele. Apoi m-a invatat sa fiu prudenta. De ce? Ce anume m-a facut sa am grija la sentimente si la exprimarea lor atat de tare incat sa devin inumana? Nu pot iubi prosteste, iar mai rau decat atat, nu pot fi geloasa... Ce rost are totul fara un pic de gelozie? De ce insa ma simt tampit de copila atunci cand vreau doar ca el sa ma i-a in brate si sa nu imi dea drumul vreodata desi sunt constienta de cine este el defapt...

Ma sfasie fiecare amintire de-a ta care-mi patrunde abuziv in minte. Sunt in starea in care as da orice sa vorbesc cu cineva care imi cunoaste reactiile si stie ce am de spus inainte ca eu sa imi deschid buzele. As vrea sa formez un numar de telefon, sa astept cateva secunde ca mai apoi sa vorbesc in voie ore intregi , sa ajung la o concluzie si maine sa o iau de la capat cu un zambet proaspat. Am trait candva ca un personaj din basmele copilariei, apoi a trecut timpul, am crescut si am descoperit ca defapt basmul meu era un serial prost fara subtitrare pentru cei care il privesc. Am terminat sezonul copilariei mele si am cumparat personaje in lung metrajul meu, pe care apoi le-am folosit in scopuri proprii si demonice. Le-am ranit, le-am distrus gandiri , bucati de suflet le-am rupt si le-am calcat in picioare, rar am iubit macar putin si-apoi mi-am lasat sentimentele-n voia unui om care nu le apreciaza si sunt constienta de asta. Fac o greseala, si ranesc intentionat, ma oblig sa-mi ...

Am ajuns si la ziua asta. Nu am asteptat-o prea tare, insa timpul oricum a trecut si azi e 6 iulie, 2011... Am douazeci si unu de ani, de cand am inspirat prima gura de aer inchis al unui spital de categoria a treia. Mi-au spus "la multi ani"-ul clasic in total aproape o suta de persoane, un gest frumos, chiar si-atunci cand jumatate dintre ei nu au nici o problema cu specialitatea zilei de azi. Au fost asadar oameni care si-au ocupat cateva secunde ori minute pentru a mi le dedica , iar oameni cu care mi-am impartit luni de viata nu s-au sinchisit sa ma auda ori sa imi spuna ceva. Nu am timp de texte filozofice ori arta in cuvinte, le multumesc sincer celor care si-au adus aminte de mine, imi cer scuze daca eu am uitat de ziua cuiva, si le multumesc si bunilor mei prieteni cu care mi-am petrecut copilaria dar au orgoliul mai mare. Azi indiferent de voi, ma voi simti bine, pentru ca macar azi pot spune ca lumea e a mea!

Te-amuza ceva azi? Te-ai distrat sau ai schitat macar un zambet cat de fals? Bravo! Eu inca nu reusesc sa imi conturez muschii cat sa alcatuiasca un amarat de zambet. Imi lipseste inocenta. Mi-ai rupt fasii din ea si le-ai carat de-a lungul drumului alaturi de tine, calcandu-le in picioare si tarandu-le mii de kilometrii pe autostrazi. Pentru rostul carui lucru s-au intamplat toate? Am mers de curand la autogara din oras, nu am putut sa nu imi amintesc cat de infantil pipaiam geamul care ma despartea de tine, si nu aveam sa te mai ating multa vremea de-atunci. Cata durere a ramas in urma? Destul cat sa iti ajunga la usa casei tale daca impletesti gandurile si ranile mele. Au fost momente cand am crezut ca eu nu sunt indeajuns pentru fericirea cuiva. Si-atunci credeam ca tu esti totul, iar eu nimic. Si aveam dreptate. Eram nimic. Aveam parul brunet, pentru ca asa iti placea tie, si sarutam pasional ca te iubeam, in timp ce tu iti gadilai orgoliul incalcindu-ti degetele in parul bolnav d...