<< Doare atunci cand spui adio unui sperante la care ai visat,dar si mai trist este atunci cand stii ca lupti pentru ceva ce poate nu vei avea niciodata... >>
Trist? Ce a facut cel care a categorizat tristetea? Nu-mi spune ca exista o definitie sau ca tu sti mai bine cum e ori ca suferinta celor cu care vorbesti e neinsemnata fata de cea pe care o porti sub piele. Durerea iti curge in vene in fiecare zi? Oare doar tie? De ce mereu daca povestesti ceva vrei sa fi centrul universului cuiva? Hmmm... As fi prea sadica sa spun ca fiecare e doar mijlocul universului sau si atat? Nu vreau sa distrug sperante sau vise. E atat de frumos sa visezi.Dar atat de ciudat cand iti amintesti naivitatea traita odata ce visul devine realitate. E bine ca am avansat. Nu mai avem prieteni imaginari cu care oamenii s-au obisnuit si i-au considerat nebuni pe cei care sustineau ca au cativa. Acum avem prieteni semireali. E mai bine asa. Ii vedem, ii auzim , vorbim cu ei si stim ce prograu au atunci cand il marturisesc. E atat de simplu sa fi vesel in spatele unui ecran ce-ti transmite zambetul prin fibra optica si retele spre alt ecran ce iti vede surasul intermitent. Dar e trist cand inchizi tehnologia si o parte din adevar se emana pe drum data viitoare cand spui ce ai facut azi. Omiti esente care mai apoi vor distruge.
Uite un exemplu. Azi m-am vopsit .Imi pun poza pe un site de socializare si multi imi spun ca imi sta bine. Insa poza e pusa cu scopul ca stiu si eu asta, ori imi place cum mi-au iesit culoarea ochilor in poza.Insa realitatea e cea in care ma trezesc dimineata si deschid ochii nemachiati, parul imi e ciufulit si evident ziua depinde de starea de spirit. Imi veti spun cu siguanta ca exista webcam-uri,care reflecta realitatea in timp real. Pe mine minte-ma. Nu-mi pasa de consecinta ta, insa pe tine insuti cum te minti cand vei spune ca nu te-ai aranajat nici macar putin cand ai pornit web-ul? E natura umana sa vrem sa fim admirati , iubiti si cei mai speciali pentru cineva. Da..parul meu arata bine la webcam, in poze, dar in realitatea in care cineva ma trezeste zile intregi la rand va fi aceeasi parere?
Mai devreme sau mai tarziu din pacate orice vis trebuie sa inceteze si traim realitatea.Oricat am opri asta e inevitabil. Si daca in decursul vietii apare regretul, acela are de-a face cu trecutul. Nu poti regreta ceva ce nu sti cum este sau cum a fost.
Mi-am amintit o fraza pe care doar unii din cei care citesc o vor intelege. "Nu sunt cea mai frumoasa, nici cea mai inteligenta , insa cu siguranta cu cea care te-a iubit cel mai mult" Nu! Nu e o declaratie de dragoste in mintea cuiva din trecutul meu. Dar nu ma apuc sa caut pe google fraze si citate frumoase pe care sa vi le insirui in sperata ca inmoi inima cuiva si imi va da un like sau imi va lasa un coment. Asta sunt eu, asa cum unii ma stiu in realitate iar restul virtual. Nu orice conteaza, ci lucrurile marunte care impreuna alcatuiesc un intreg mare... Pentru ca cel mai important este nu ceea ce oferim oamenilor,ci ceea ce trezim în ei atunci cand primesc acel ceva. Iar daca dupa cativa ani nu apare nici un regret care te face sa te intorci in timp, felicitari. Esti un om care inca poate sa viseze!
Trist? Ce a facut cel care a categorizat tristetea? Nu-mi spune ca exista o definitie sau ca tu sti mai bine cum e ori ca suferinta celor cu care vorbesti e neinsemnata fata de cea pe care o porti sub piele. Durerea iti curge in vene in fiecare zi? Oare doar tie? De ce mereu daca povestesti ceva vrei sa fi centrul universului cuiva? Hmmm... As fi prea sadica sa spun ca fiecare e doar mijlocul universului sau si atat? Nu vreau sa distrug sperante sau vise. E atat de frumos sa visezi.Dar atat de ciudat cand iti amintesti naivitatea traita odata ce visul devine realitate. E bine ca am avansat. Nu mai avem prieteni imaginari cu care oamenii s-au obisnuit si i-au considerat nebuni pe cei care sustineau ca au cativa. Acum avem prieteni semireali. E mai bine asa. Ii vedem, ii auzim , vorbim cu ei si stim ce prograu au atunci cand il marturisesc. E atat de simplu sa fi vesel in spatele unui ecran ce-ti transmite zambetul prin fibra optica si retele spre alt ecran ce iti vede surasul intermitent. Dar e trist cand inchizi tehnologia si o parte din adevar se emana pe drum data viitoare cand spui ce ai facut azi. Omiti esente care mai apoi vor distruge.
Uite un exemplu. Azi m-am vopsit .Imi pun poza pe un site de socializare si multi imi spun ca imi sta bine. Insa poza e pusa cu scopul ca stiu si eu asta, ori imi place cum mi-au iesit culoarea ochilor in poza.Insa realitatea e cea in care ma trezesc dimineata si deschid ochii nemachiati, parul imi e ciufulit si evident ziua depinde de starea de spirit. Imi veti spun cu siguanta ca exista webcam-uri,care reflecta realitatea in timp real. Pe mine minte-ma. Nu-mi pasa de consecinta ta, insa pe tine insuti cum te minti cand vei spune ca nu te-ai aranajat nici macar putin cand ai pornit web-ul? E natura umana sa vrem sa fim admirati , iubiti si cei mai speciali pentru cineva. Da..parul meu arata bine la webcam, in poze, dar in realitatea in care cineva ma trezeste zile intregi la rand va fi aceeasi parere?
Mai devreme sau mai tarziu din pacate orice vis trebuie sa inceteze si traim realitatea.Oricat am opri asta e inevitabil. Si daca in decursul vietii apare regretul, acela are de-a face cu trecutul. Nu poti regreta ceva ce nu sti cum este sau cum a fost.
Mi-am amintit o fraza pe care doar unii din cei care citesc o vor intelege. "Nu sunt cea mai frumoasa, nici cea mai inteligenta , insa cu siguranta cu cea care te-a iubit cel mai mult" Nu! Nu e o declaratie de dragoste in mintea cuiva din trecutul meu. Dar nu ma apuc sa caut pe google fraze si citate frumoase pe care sa vi le insirui in sperata ca inmoi inima cuiva si imi va da un like sau imi va lasa un coment. Asta sunt eu, asa cum unii ma stiu in realitate iar restul virtual. Nu orice conteaza, ci lucrurile marunte care impreuna alcatuiesc un intreg mare... Pentru ca cel mai important este nu ceea ce oferim oamenilor,ci ceea ce trezim în ei atunci cand primesc acel ceva. Iar daca dupa cativa ani nu apare nici un regret care te face sa te intorci in timp, felicitari. Esti un om care inca poate sa viseze!
Luptand... Poti obtine ceea ce ti-ai propus.
RăspundețiȘtergereDar stiind ca lupti si nu vei obtine nimic... N-are rost sa te distrugi atat interior cat si exterior.. Caci stii urmarea acestuia.
Da ,stiu ce urmeaza asta e rau. Stiu ca viata nu sta in loc pentru suferinta mea si nici viata altora nu depinde de mine. Pana la urma timpul nu e prietenul nimanui , iar noi devenin trecut pentru ceilalti odata cu el, conteaza insa ce lasi in urma... Iar eu sper sa las cat mai multe lucruri bune in urma mea cat sa zmulg un zambet si-o parere de rau ca nu fac parte din prezentul celui care se gandeste la mine...
Ștergere