J.D.

Desi era deja seara , o intreaga dupamasa ma cuprinsese pe scaunul de plastic din curte...Mi-aminteam pasiuni... Iar una dintre cele mai mari esti tu fiinta firava... As vrea sa fiu in locul tau, sa nu-mi pese de nimic...sa stai sa ma asculti si sa facem schimb de vieti... Sa vezi tu rautatea de-aici...si sa traiesc eu cu speranta ca pulberea vietii va sta pe aripile mele pana la capatul vietii mele... Asadar...Fa inca un pas spre a deveni om, macar in unele sensuri...prefer sa fiu o insecta... Indiferent cat de scurta va fi viata ta.... Vino!... Apropie-te...nu vei mai avea motive de teama...Praful de pe aripile tale va disparea...dar nu vei avea nevoie...caci vor fi destui oameni cat sa te umple de praf desi dimensiunea dintre marimea noastra e exagerat de mare.... As vrea doar sa pot simti aerul ce-mi invaluie tot corpul...si sa zbor departe de tot ceea ce ma inconjoara acum.... Sa nu-mi pese daca tu, sau ceilalti ma acceptati... Sa imi pot petrece viata pe o frunza de copac...in ap...

Daca as fi stiut ca odata cu spargerea vasului de la ea ar fi rezolvat toate probleme , l-as mai fi spart in mii de bucati... Am stat si am tacut, am trecut peste si am invatat sa inghit lucruri ce ma dureau, ma faceau sa ma simt un nimeni , sau pur simplu inferioara...dar toate astea doar cu gandul la o schimbare care speram ca va functiona de aceasta data... As fi vrut sa inteleaga ca lucrurile nu se rezolva prin ignoranta si nici prin cuvintele grele adresate. Aceleasi probleme ale lui le am si eu...in aceeasi masura, poate doar cu cateva in plus caci eu mi-am pavat un drum greu spre o facultate... Dar cer prea mult se pare ca el as ma inteleaga... Si as vrea sa am puterea sa plec fara sa privesc in urma, chiar si daca asta inseamna suicid... Nu vreau sa mai aud aceleasi certuri de care nu am scapat desi credeam ca va fi altfel din momentul in care anul trecut trenul spre vest s-a pus in miscare... Daca ma uit in oglinda vad aceeasi proasta, ce sta si plange ca o cretina... in timp ...

Un singur lucru e in mintea mea acum...cat de mult au evoluat unele lucruri...dar stiu ca aceleasi chestii ce erau...vor fi mereu acolo ascunse intr-o latura a mea ce numai o singura persoana o cunoaste... :X ...Imbracata pentru un CBO...Cu aceeasi mana veche ce ma tine strans...si observ cum am crescut cu aceleasi bune si nebune clipe... Poate e prea tarziu sa refac greselile vietii dar mai am timp sa fac altele noi...si nicio alta persoana n-ar fi demna de acest lucru daca ar fi fost altcineva... UPDATE: CBO era prea scump pentru viata de student:)) asa ca am ramas la metoda clasica in Piata Libertatii...

Ma gandeam acum cateva secunde, daca vreunu din voi, cei care imi cititi blogul intelegeti ceva sau doar va ocupati timpul pretios pentru a sta inca o vreme logat intr-o lume virtuala...Oricum, chestia asta ma descarca...ma face sa ma simt mai libera..si ma scoate putin din lumea mea prea plictisitoare uneori... Ma intrebam ce fac cei care au plecat cu lucrurile mele, si macar de erau ale mele, dar ai mei parinti se straduisera sa mi le ofere... Nici nu stiu ce sa fac in momentul de fata, dar stiu ca nu pot continua asa, nu cred ca mai pot sta in orasul asta care credeam ca imi va oferi un viitor mai bun...si iata ca am deja 7 luni si ceva de cand Petrosani-ul nu mai inseamna un fel de 'acasa' pentru mine...si nici o schimbare... Aceleasi zile plictisitoare, uneori cursuri, seminarii, regie de emisie, montaje, articole, si office 2003...Nici macar ecusonul cu 'presa', nu ma face sa ma simt mai altfel... si totusi era visul meu...dar ce rost are daca nu le imparti cu cin...

E 5 dimineata... ascult o melodie ce imi aduce multe amintiri...si nu de dezamagiri...amintiri bune..vremuri bune...vremuri cand eram indragostita si nimic altceva nu conta...Imi e dor de zilele in care voiam sa adorm doar pentru ca maine era o noua zi in care urma sa ma surprinda ceva... Si mi-e dor de ora 3...Atat..As vrea ca partea aia din mine sa iasa la suprafata si sa simt ca lumea nu e dominata de curve... Aveam zile cand zambetul unei persoane imi umplea ziua, imbratisarea simpla imi dadea curaj ca ziua de maine sa fie la fel de increzatoare ca si azi...iar corpul meu sa accepte mai usor durerea zilei de maine....E o melodie pe repeat, imi place sa imi amintesc mai mult de vremurile bune de care imi e dor... mi-e dor de prieteni pentru care contam eu... conta ce gandeam eu si mai ales ceea ce simteam eu...Nu umblau prin ei hormoni ce ii corupeau la greseli ce imi distrugea increderea si sentimentul suprem in acelasi timp...Dar se termina melodia si pana sa inceapa iar...am cate...

Spuneam ca voi pune un update la ceea ce ziceam anterior azi, dar nu vreau sa amestec starile... Am facut o plimbare pe malul Begai, si demult nu ma mai simtisem atat de ciudat...aceleasi maini stiute pe care le priveam si nu mi-erau deloc straine asa cum imi erau ieri... Am ajuns acasa cand nu mai era lumina prea multa, si am citit zeci de poezii de Bacovia...unui om ce poate nu le-ntelegea,dar m-asculta... Mi-am amintit si poezia copilariei mele, ce o invatasem la gradinita maghiara... si poate vi se pare ciudata... dar mie mi-a starnit amintiri ce mi-au smuls azi un zambet pe langa o imbratisare ciudata pe beton... Cătelusul schiop ( Elena Farago ) Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cutu schiop". Fratii mei ceilalti se joaca Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua Si plâng mult când mă gandesc Ca tot schiop voi fi de-ac...

E una din zilele alea mohorate, la propriu si la figurat...Aproape ploua afara dar nu asta e motivul pentru care ma simt asa... Defapt nici macar nu stiu motivul... Cert e ca nu ma simt bine...si nu fizic de aceasta data... Ma tot gandesc ce as putea face sa nu mai am starea asta. Ma gandesc la toate prostiile posibile si in acelasi timp nu ma gandesc la nimic.Simt doar un gol in mintea mea, in asa zisul suflet al meu... Am plecat sa ma plimb prin orasul asta magnific... Merita sa faci un drum pentru o punga de BakeRolls cu cascaval... Pun un update la textul asta mai incolo, n-am chef de creatii literare sau ceva...si nu stiu sigur daca problema e starea vremii de acum...

Ma tot gandeam azi cat de repede a trecut ziua...E una din zilele in care am totul pe cap...practica,telefoane,chirie,cheltuieli...asa mai pe scurt...datorii... Nici macar nu stiu ce sa mai schimb in materie de mancare...ori la ce film sa ma mai uit ca sa treaca ziua de azi... Ah, mi-am adus aminte de versul ala " traiesc cu gandul ca maine e maine, stii? Si sper sa treaca mai repede ca azi...ma pis pe ea de zi..." cam asa m-am simtit azi toata ziua... Nu am apucat sa adorm repede, asa ca se facuse deja lumina afara cand am inchis ochii...Dupa vreun somn de 4 ore eram deja in tramvai spre redactie...Ce magnific...visul meu devenit realitate, cica... Dar vorba cunoscutiilor mei...una e sa zici " Vin de la Timisoara..." Da, cum sa nu...

...Sincer nu stiu prea bine cum sa incep...dar cred ca voi intra in subiect pe parcurs... Trebuie sa scriu iar descifrabil pentru voi care cititi...si cu subinteles pentru anumite persoane... Era perfect normala ziua pana acum...stateam de vorba...defapt incercam sa fac asta...in urma cu cateva minute cu un prieten...Nu conteaza care este el... Aflasem ca imi citeste blogul... Si m-am simtit ciudat... Si nu pentru ca as fi avut ceva de ascuns, asta sunt eu...si daca e prieten intr-adevar ar trebui sa accepte...Era un sentiment ciudat sa stiu ca unele adresari erau pentru persoana respectiva si le stia...si se abtinea sa aibe vreun comentariu asupra acestui fapt (pentru ca in general are comentarii la toate)...Era insa si un sentiment de linistire..pentru faptul ca stia ceea ce simt in unele momente...si isi ocupase cateva minute citindu-mi randurile chiar daca viata ne-a cam impins pe drumuri diferite...Dupa scurta discutie purtata simteam ca eram acuzata de ceva anume, de uitari despr...

RAC De-aş inţelege zodiacul Şi falsele lui definţii Aş aprecia cinstit şi racul... ...Te-aş regăsi la caţiva pasi inapoi... aş căuta amintirile plăcute şi m-aş intoarce-n trecut pân' la tine Te-aş strânge de mână şi-am fugi La doar un pas in faţa...sau.. departe-n inocenţa din copilărie... Am trăi-n trecut un prezent impreună Ne-am săruta pe pietre de milioane de ori. Ar fi iar inceputul de-aş face doi paşi in urmă să revăd zâmbetul de leu făra fiori... Aş fi totul pentru tine doar; Un viitor,prezent dar un ales trecut dar nu pot,n-am cum să merg constant inapoi... Ce pot e sa iubesc un prezent intr-un demult! [J.D.] 2009 ...

Am promis catorva persoane ca le voi arata Romania... Sa nu fim rai...e o tara frumoasa..din punct de vedere al peisajului...doar oamenii sunt necivilizati...si hai sa recunoastem... ca e real versul " la noi si in spitale e mai murdar ca la altii pe strazi " ale rapp'erilor nostrii... Ma tot gandesc cu ce sa incep...sa arat lucrurile frumoase?...ca sa aud "Roumania is a beautiful country"...dar poate vine strainul aici si ramane dezamagit... Dar aceasta tara ma gazduieste de multa vreme...asa ca voi combina realitatea cu infrumusetarea... # Aici e clipul de promovare al turismului de aici... E realitatea... dar putin mai mult infrumusetata... I can say that every place has its unique beauty... # Aici e alt clip despre o Romanie frumoasa... ( cu specificarea ca acel castel e de-a dreptul surprinzator.. Castelul Huneazilor din Hunedoara - merita - ) # Nu sunt vreo agentie publicitara...si nici un fan al tarii dupa cum v-ati dat seama din postarile anterioare......

Am stat 2 ore cu ochii inchisi azi sa adorm...am incercat si acum jumatate de ora...dar nu reusesc...nu stiu inca din ce cauza...Voiam sa vizionez un film dupa ce schimbasem cateva vorbe cu cativa prieteni de-acasa... si...am primit un mesaj...defapt hai sa spunem mai direct... un mass pe messenger ca pricepe mai multa lume... Era un link...si din lipsa de ocupatie dau click...se deschide pagina de youtube...si ca titlu avea "anti-unguri"... Instant mi-a starnit interesul...M-am uitat pana la capat la filmarea respectiva si am citit din nou ce scrisese patriotul din lista mea de messenger... Cu toata indiscretia injura ca la fermoarul cortului...descria organe sexuale si tematici sexuale... Si evident ,nu scrisese corect gramatical in limba romana pe care o iubeste atat de intens... Am continuat sa ma uit la celelalte clipuri pe aceeasi tema... aceleasi postari...injurii si dovezi clare de cultura lipsa a celor care scriau... Nu am spus niciodata ca toti romanii sunt rasisti....

I dont know what can I say today... is 17th of april...2010... I remember how was my life 3 years ago...That city,that walk...my friends...that cry...And the most i remember is the cold hand who hold my hand...and a little scary kiss...it mean a 'yes'...at that wierd quiestion... I miss old times, old walks... Now is far away almost everything...and I'm just here...alone...with cold hands who cares about me...I hope... I hate this life in this city...but it was my dream... I dreamed about this big city...but now I realize that it's a mistake... but it's my future... Just one more dream I have.. Please care about me...help me...be there...and love me forever...My memory, and my hands will always be with you! I promisse!

Desi ziua de azi are o alta conotatie.. sper ca cine e in cauza, sa inteleaga starea.. Nu am chef de povestiri lungi azi... si nici de amintiri ...de trecut si nimic ceea ce contine un gram de suferinta...Mi-am dat seama ca pierd prea mult traind in vremurile ce nu mai sunt...indiferent ce as face nu le pot aduce inapoi...si pierd mult facand din prezent un trecut pe care maine il voi regreta...Si stiu ca momentant, acum , nu sunt ceea ce imi doream sa fiu...As vrea sa imi raspunzi (...)'am calcat pe urmele tale inca o data...dar acum te las linistit in lumea ta de gheata'.As fi vrut sa fi lasat orgoliul tau prostesc la o parte...si macar atunci cand ma vezi...sa ma tii in brate si sa-mi spui ca esti mandru de mine...si orice ar fi..sunt parte din sangele tau...indiferent ce as face... Multi dintre voi nu vor intelege melodia pe care o postez impreuna cu acest nou comentariu de-al meu...dar cei care vad in mine mai mult decat un obiect sexual sau un viitor trofeu.. ar intelege....

Seara primei mele zile petrecute in redactia de stiri... Nu e tocmai asa cum ma asteptam avand in vedere ca 5 ore am stat fara rost pe o canapea iar langa mine erau cate 3 sau 4 jurnalisti cu experienta... Oricine m-ar fi contrazis la faptul ca am descoperit miraculosul leac al invizibilitatii l-as fi atacat irevocabil...caci azi eram pierduta in decor pentru oricare din ce aflati in aceeasi camera cu mine... Nu parea ca ar fi deranjat prezenta mea in nici unul din cazuri... Stiam insa stirii ce aveau sa fie prezentate...cu cateva ore inainte de a afla si restul telespectatorilor... Dar eram oarecum dezamagita de tot ce se intampla... desi la vazul usii de culoare rosu inchis... ritmul inimii mele batea surprinzator de repede... M-am uitat inca odata la placuta pe care scria simplu "Redactia Stiri" inainte sa apas manerul ce deschidea usa... Am intrat increzatoare...si fericita...dar nu mult timp a durat pana sa trec la a fi absenta... Am plecat intr-un final cu masina roman...

Iar dimineata... desi e orasul care credeam ca imi va oferi mai multe oportunitati inca am lucruri care estompeaza fiecare cale de iesire din cotidian...Dar am inteles faptul ca daca as fi ramas acasa, nu s-ar fi schimbat nimic...Ma tot gandeam de ce unii oameni promit lucruri de care nu se vor tine niciodata, trec zile...odata cu ele trec si anumite sperante care la un moment dat iti luau respiratia de emotie...sau durere...Si singurul lucru care il stiu acum... e ca indiferent de cei ce i-am iubit...sau inca ii iubesc... fie ca sunt langa mine sau nu... E randul meu sa plec, sa las totul in urma...Si sa-mi ascund sentimentele care sunt doar slabiciuni ce te fac un ratat in fata omului caruia nu ii pasa de nimic decat de el insusi... Lasa teoriile la o parte... e timpul sa plec...la practica din nou... De parca ar ajuta la ceva.... Si inca ceva..fara vreo jignire la regnul masculin... Sau vreo anumita conotatie... A nu se intelege gresit !! Iubesc 'chestiile' astea aducatoare ...

..Mindig kísért egy fájó gondolat... Gondolsz-e majd rám?...Gondolt ál rám ? Hianyzok?... Es ... Kerlek...Sose búcsúzz el...Tuddod?... Újra eljön majd a hajnal,es van ki vár, hogy visszatérj...valaki var itt...lehet mindig...vagy csak holnapig...Nincs m á r id öm most... de akkarom mondani...hogy...szeretem volna ...ha a vonaton te is ott lenn é l... Most csak ott kel maradjal... é s rem é lem hogy v á rod hogy legyek ott valamikor... Vigy á z magadra... é s á lmodj...

In vremea asta toata care a trecut... si nu am scris...si nu am mai permis nimanui sa ma cunoasca, nu m-am lasat purtata de val...si mi-am ingropat sentimentele...imi dau seama... ca... parca am uitat sa exist... E asa sec tot ce se intampla.. Vad inca aceleasi lucruri care nu s-au schimbat in ciuda faptului ca eu sunt total alta... Tu inca nu imi spui ce simti... Nu vrei sa ma vezi... Ma privesti trist atunci cand imi vezi ochii dimineata, dar exista rar seri in care zambesti cand zambesc si eu... Vreau doar sa stiu raspunsul la cateva intrebari...Da! Am multe intrebari...si nu sunt interviuri...si doar pancarte care imi condus drumul vietii mele in functie de raspuns...Una din cele mai mari intrebari e ... ' Te mai gandesti la mine atunci cand imi spui ca m-ai uitat?' ... Am cateva momente de slabiciune care stiu ca ma vor costa scump...dar poate va fi la fel de criza in sufletul meu incat sa-ti raman datoare cu suficiente lucruri incat sa te intorci candva... Si-n urma cu ca...

Imi petrec cateva zeci de minute vorbind la casti cu cineva...si uneori tastant printre picurii de ploaie... A trecut si prima mea zi de practica...Ma uit la cainele din curte...care vede lumea altfel, si nu din pricina ca e doar un animal..ci pentru ca e orb...Eu nu as suporta viata cu vreun asemenea defect...si in lucrul acesta m-a depasit, are mai multa putere decat mine...Mi-e dor de Petrosani , de povestea cu ac'ul...poate o voi spune odata...Ascult si o melodie in maghiara...si asta ma duce cu gandul la multe care nu contin tara asta... Mi-amintesc cum eram exclusa de atatea ori cand mi se afla nationalitatea... de cate ori copii mai mari decat mine ma considerau o impostoare si un obiect de incasat lovituri..Insa ma duce cu gandul si la Kibed...la tara...la certurile din fiecare vara...Mi-e dor de tot...dar trebuie sa imi continui drumul pornit... Postez si melodia...desi pun pariu ca nu o va asculta multa lume...dar...stii ce?Asta's eu...nu ma mai prefac... indiferent c...

Sunetul rotiilor de tren imi inunda cu usurinta urechiile...iar linistea din tren si temerea din mine mi-aminteste in fiecare secunda destinatia... Ajunsesem acasa la limita... cu nici 20 de minute inainte de plecarea spre gara... iar tata se alinta ca un copil de cel mult clasa a 4-a printre tufele ornamentale din centru evitandu-ma de parca era un joc de-a v-ati ascunselea in familie... Dar eu si mama ne urmam drumul la gara... si nu as fi vrut sa o port singura printre atatia oameni care nu au altceva de facut decat sa traiasca prin scandaluri si sa se hraneasca cu temerea oamenilor slabi...bineinteles...ei umbland in haita si atacand doar oameni singuratici...Tata ne urmarea...probabil ca in vremurile bune ale mamei din timpul locului ei de munca...se pare ca inca ii placea lui tata ascunzisurile printre dulapuri doar ca acum era in oras...si nu intr-o magazie... Se pare ca nici pana acum nu s-a maturizat..Si asta ma duce cu gandul la altcineva... Care insa sper sa o faca inainte s...

Am ajuns sa imi petrec si ultimele ore din vacanta din orasul meu natal...imi vor lipsi multe...Plimbarile pe ulite, discutiile extravagante...dar cel mai mult unii dintre ei... dintre cei care poate ar face multe pentru mine...Cei care isi fac zidul de aparare cu mine in interior... si nu ma lasa vulnerabila in fata miilor de lucruri rele care ma asteapta de-a lungul vietii.. Nici nu mai am timp... am de pregatit bagaje...si sa fac o ultima plimbare... pentru o perioada pe aceste strazi... Si poate sa ii mai strang odata in brate pe cei care si-au impartit timpul cu mine... desi e un sentiment complet dureros...dar stiu sa ma prefac indiferenta..cred ca eram un elev bun la scoala de actorie... Am plecat... sa nu pierd minute ce-ar putea insemna mult... b'bye...

Ma distreaza enorm faptul ca am ajuns in stadiul in care sa nu mai pun atatea la suflet asa cum faceam in urma cu un an...Oricat as vrea sa imi mai starnesc lacrimi...ceva opreste apa ochiilor mei sa curga asa cum o faceam candva... Parca totul e mult mai simplu... si vorba aia ..." si daca dragoste nu e , parca e bine"... Nu ma mai dor atat de tare replicire acide, ma amuz la telefoane ciudate si rad de faptul ca roata se intoarce mereu... niciodata nu as fi crezut ca voi ajunge atat de indiferenta la tot ce tine de viata mea sentimentala si la cei care o contin... dar pan' la urma cred ca toata schimbarea asta are doar o singura definire...un singur cuvant... pur si simplu... maturizare...

Nu ma pot decide ce sa fac cu viata mea... As pleca din orasul in care sunt acum si nu m-as intoarce niciodata... as schimba insa de multe ori macazul in momentul in care trenul merge in directia opusa a locului meu natal... As vrea sa urlu tare cat sa rasune in urechiile tuturor sa ma descarc...sa pot spune ce simt in sinea mea...fara sa-mi fie teama de esec...dar in urma cu cateva zile am avut o confirmare dureroasa prin faptul ca in vremurile de acum curvele inving totul... Nu mai conteaza sentimente, realizari, chinuri ... atunci cand in raza ta de actiune se afla femei naive dornice de aventuri... Sincer am momente cand as vrea sa fiu ca ele... doar sa nu mai stau pe acelasi covor si sa-l imbib de ape sarate care curg fara rost...Sa stiu ca azi telefonul imi suna si sa nu imi pese de ziua de maine sau de cea de ieri... Si totusi pe langa oamenii pe care ii deranjez...exista unii pe care sper sa ii pot numi prieteni si peste ani de absenta...Le multumesc celor care azi m-au facut s...

Voiam să-ţi ucid privirea absurdă Să-ţi absorb orice gram de viaţa de-atunci, doar pentru a-l avea eu însămi şi-atât! În camera unde fusesei absent şi azi, şi ieri , şi-n clipele grele... Îţi urăsc amintirea din holul verde şi strâmt. Şi fermitatea mâinilor tale-mbibate-n minciună ce ating atâtea siluete false feminine. Da! Doare orice gând îl am despre tine Şi faptul că eşti un suflet al oricărei 'ei'! Aş opri paşii ce-i făcusem lăsându-te-n urmă I-aş întoarce mai aproape de tine, dar timpul nu-mi permite regretul acesta. Iar visul mi-l inundă un 'el' şi un prezent. Tu însă vei fi slăbiciunea mea! Şi trecutul!...

Mereu am crezut in bunatatea oamenilor... in partea plina a paharului...si nu conta ca paharul se umplea... il gauream adesea sau il inclinam....trecand peste pasii care ma calcau in picioare si lasau urme adanci...Dadeam cate o sansa fara sa fac reclama din asta...ci pur si simplu inchizand ochii, bandajandu-mi sufletul si peticindu-mi inima si treceam mai departe... pentru nimic ... ci doar pentru a ma lovi inca o data de peretele realitatii pe care refuzam sa o cred...lasam deja dare de sange in urma pasilor mei de durere si nu conta pentru nimeni... treceau mai departe cu nepasare...ba mai mult...unii din ei mai puneau sare pe rana...sau cine stie...altii poate mi-ar fi facut cu placere alte rani mai adanci...decat sa le vindece pe cele create...Am auzit de zeci de ori texte de iubire si dovezi de doi bani prefabricate...dar ura lor era reala...plina de placere... Urasc oamenii care se autonumesc prieteni de-ai mei...ma urasc pe mine pentru ca ii consider prieteni...cand ei m-au ex...

E 8 fix...cel putin acum cand m-a m apucat sa scriu...Cred ca mi-am pierdut din farmecul cu care scriam candva...E prima zi de Paste, si m-am trezit devreme , desi ieri fusesem pana pe dimineata la Inviere, apoi la o bere cu prietenii...sau...asa se zice... Era cel mai nou local deschis...micut si putin fara rost fata de cele din Timisoara, insa nu asta conta... M-am asezat langa Aleks si Grasu... si nu am vorbit mare lucru, mai ales ca nu prea aveam asupra mea priviri primitoare din partea femelelor din zona... Am avut si un moment de slabiciune, care sper sa nu ma coste prea mult... si desi simt ca nu a insemnat mai nimic pentru nimeni... stiu ca daca as fi avut ocazia sa mai trec de usa alba de termopan...as face-o cu placere... M-am gandit la acea ferma strangere de mana pe parcursul unui drum de intoarcere..sau de plecare..., dorinta arzatoare cu care eram tinuta in brate in fractiunile de secunda de la final... ma fac si acum sa-mi controlez mainile sa nu isi piarda cumpatul... D...

Desi nu e o melodie pentru perioada in care suntem... Cred ca multi se regasesc in versurile melodiei de mai jos... Cel putin... eu da...si sunt sigura ca si tu...

Ajun de sarbatoare...cateva minute si voi calca pe aceeasi pasi pe care ii facusem candva de mult in fiecare seara....Am ajuns ieri in Petrosani... si din momentul in care vazusem gara...ma simteam de parca nu as fi plecat niciodata...parca nimic nu se schimbase nici cand am incercat sa gasesc vreo modificare la plimbarea de-azi noapte... Si acelasi ras a lui tata...care ma provoca... Azi am vazut ca lucrurile nu sunt cum ar fi trebuit sa fie... cel putin in unele privinte... Biserica nu o voi vizita maine asa cum imi propusesem... Dar insa m-am convins pe mine insami sa nu mai lasa garda jos in fata nimanui...indiferent de lacrimi... regrete sau iertari... Oricat as vrea sa iert...ranile exista... Dezamagirile persista...si vor fi mereu... Asa ca pentru nimeni nu mai e nici o sansa..n-are nici un rost... cu atat mai putin nu exista vreo sansa de mai mult intre mine si trecutul meu... Dar...sa lasam asta acum... Conteaza doar... ca e Pastele!!...asadar... va urez : ~ PASTE FERICIT...

In drum spre gara imediat... Si ma voi plictisi din nou in acelasi tren in care va fi acelasi peisaj plictisitor mai mult de 7 ore... Voi face aproape o norma intreaga pentru o vizita acasa... Sper sa merite... Sa nu aud aceleasi ecouri ale trecutului meu care inca nu mi-au iesit din minte... Si nu cred ca le voi uita vreodata... Inca 10 ore si voi pasi iar pe aceleasi betoane ale garii unde mi-am petrecut ceva timp din viata... Doar ca de aceasta data...am un bagaj in plus... Unul miscator... Sper sa ajungem fara nici o problema...Caci moralul meu trebuie sa ramana asa...Sau in caz contrar, trebuie sa rezist la orice m-ar astepta acasa... Drum bun deci...