J.D.

"Nu! Voi incerca sa nu mai sun vreodata! Oricum n-are rost. Nu vreau sa ii mau aud vocea, nu vreau sa il mai vad incat sa imi bulverseze mintea, nu vreau sa ii mai simt mirosul sau sa ii mai vad chipul. Il urasc mai mult ca orice,insa mai mult ma urasc pe mine pentru ca inca il iubesc! Si astea toate pentru cineva pentru care nu conteaza si nu va conta vreoadata!... "    Masa mea arata ca un dalmatian putin aschilopat si nemancat. Petele de pix, cerneala si muntele  de hartie in coltul din stanga au absorbit lejer fiecare lacrima care a indraznit sa imi iasa pe obraz iar, pentru aceleasi lucruri pentru care nu ar trebui. Pentru ce ar trebui sa mai recunosc atunci cand mintea mea e departe , cand inca imbrac o camasa roz in fiecare gand, lasand un nasture mereu desfacut incat sa induc mintea unui trecut in eroare... Am primit aripi de la un arici si m-a transformat intr-un fluture de noapte... nelasandu-ma sa dorm si intepandu-mi apoi fiecare milimetru din praful de pe ...

Nu vreau vreodata copii! In nici un caz vreun scancet tampit nu am nevoie sa imi invadeze spatiul. Ador linistea. O iubesc de cand am invatat sa vorbesc si mai ales sa am parte de scenele frumoase de familie unde invatai totul despre handicapati, idioti , chiori , analfabeti dar mai ales despre faptul ca toate femeile sunt curve si toti barbatii sunt la fel. Discutiile de mama-fiica au fost mereu adorabile, si pline de intelegere. Astfel intr-o zi frumoasa de iarna, am descoperit eu dupa lungile pareri ca devin femeie. Si ce s-a mai bucurat mama, la vreo un an dupa data respectiva cand a aflat si ea ca in casa nu mai exista fetite ci apartamentul era de-acum locuit de 2 femei, in care una invata cum sa devina un fel de femme fatalle. A reusit? Oare... sa ne gandim. In ochii lor tot drogata si beata este mereu, iar bulevardul nu ii mai ofera domiciliu atata vreme cat nu va avea un nume de familie mai respectabil si un salar mai de cateva sute bune de euro cel putin. Hmmm... si cat de ...