J.D.

Nici nu stiu ce simt acum. In nici un caz indiferenta, dar nici sentimentul acela aparte ce te face sa traiesti in functie de bataia vantului ...si atingerea pielii care e atat de cunoscuta doar dupa atingere sau miros. Poate ca as fi schimbat multe in viata mea daca as fi putut avea magia de a da timpul inapoi, insa cu siguranta ar fi o greseala. As afecta persoanele la care tin, le-as modifica destinul, pentru ca indiferent de circumstante, eu si greselile mele le-am desenat un curs al vietii celor care mi-au fost dupa linia de nesinguranta a vietii mele. Am ranit , stiu! Si imi asum aceasta responsabilitate, dar cine nu raneste? Cine nu greseste? As putea insa sa ma multumesc cu faptul ca cei la care tin, sau tineam, chiar daca e impropriu spus la trecut, sunt bine. Si traiesc o viata la care nu i-as fi condus eu cu prezenta mea. Imi ajunge doar sa stiu ca cei pe care i-as tine mereu aproape de mine, ma urasc, caci ura se naste din iubire, din sentiment. Nu poti spune ca urasti o pe...

Nu imi era deloc dor de sentimentele care le simt acum. Nici macar racirea fetei cu lichidul acesta sarat nu imi lipsea. Imi jurasem mie ca nimic din ceea ce simt nu va mai afla nici un 'el'... Si as scrie tot ce simt, in detalii macabre si ganduri sadice pe care i le port celui care atunci candva era un cineva pentru mine, insa nu am timp... Si nici spatiu, si nici sentimente caci incerc sa le omor. Sper sa rezist doar azi, caci maine va fi mai simplu, mai indiferent pe ora ce trece, pentru ca pana la urma nimeni nu merita denigrare totala. Iar daca eu sunt criminala ,si distrugatoare de vieti, locul meu nu e acolo...

Acum e unul din momentele in care simt ca nu am stare, ca nu aici mi-e locul si ca ceva acolo, dincolo de geanurile securizate ale cladirii asteapta sa fie descoperit. Si nu din punct de vedere jurnalistic, ci cu totul alt domeniu, alta cale a vietii. Nu vreau sa dau explicatii , si nici macar nu stiu concret de unde izvorasc aceste simtiri in interiorul meu , dar as vrea sa pot renunta la tot ce am facut si sa incep o altfel de cale. Am pasiuni ascunse, ce nu le las sa traiasca in exteriorul a ceea ce sunt , nu las sa expire aerul realitatii exterioare, si incerc sa le ingrop sub cele mai adanci amintiri , ori sub pretextul 'nu e bine' , sau ' nu are rost'. Pana la urma am inteles ca in orice domeniu as alege sa continue viata mea, are legatura cu oamenii. Oameni care sunt falsi , interiorizati , cu multe fete, si sentimente ascunse undeva in cel mai adanc colt de suflet. Oameni care nu au puterea sa recunoasca ceea ce sunt defapt , ori le e teama, de aer, de ma...

Am crezut ca odata ce timpul trece , va fi indiferent si privirea din trecut , si atingeri si... intamplarile ce ma faceau sa traiesc atunci...candva! Ciudat e insa faptul ca nu mai conteaza culoarea ochilor albastrii ce se oglindesc in ochii comuni si negrii ce sunt gazduiti de casa dezordonata ce e deschisa de usa din dreapta. Nu ma doare deloc pasul acela care imi faurea candva calea! Am invatat sa trec incet peste tot ceea ce ma ranea si sa nu simt ceea ce simteam in interiorul meu. Imi place faptul ca sunt atat de rea in ochii acelor oameni inselatori care nu vad in mine decat fizic. Nu vreau sa atrag , nu vreau sa primesc complimente si clipiri cu subinteles, vreau indiferenta acelora care cred lucruri fara insemnatate. Nici macar nu pot spune ca sunt 'acasa'. Ascult fiecare secunda cum trece si as vrea sa treaca inca vreo 6 zile fara sa le pot simti prezenta. Sa nu fiu nevoita sa vad o copie mai micuta a lui tata, sa nu fiu nevoita sa simt iar aceleasi goluri in suflet s...

Am ajuns pe meleagurile atat de cunoscute candva insa am constatat ca am mai multi prieteni decat credeam. Fetitele brunete ma adora cu siguranta, si nu numai , doar nu am timpul necesar incat sa mai folosesc intenetul cu imprumut pentru o postare mai lunga... De la prieteni vechi am aflat vesti cel putin suprinzatoare pentru mine. Relatii de care nu stiam, ba chiar logodna pe care nu stiu cat de amnezica am putut fi incat sa uit ziua si intamplarea in sine. E ciudat cum unii incearca sa complice atat de mult o viata atat de simpla, dar nu au creierul necesar incat sa isi castige propria cale spre o viata reala...

Niciodata nu am detestat atat de mult culoarea aceea a ochiilor atat de comuni. Insa in dimineata aceea erau distinctivi. Ura din mine a rabufnit peste toata imaginea pe care o avea omul pe care il cunosteam atat de bine si nu aveam sa il uit vreodata! Imbracat in rosu , haine de lucru si fata de moldovean fugit din penitenciare s-a facut remancata exact in fata ochiilor mei in drum spre gara! Era de necrezut, dupa atata timp sa il vad la o distanta atat de mica. Voiam sa il sfasii, sa ii fac rau , sa il fac sa simta cata durere a lasat in urma atunci cand a plecat in graba zilei de decembrie... Insa am apelat numarul care speram sa ma ajute, si regret atat de mult acum decizia luata! Masina lor alba cu numar in spate, a trecut de doua ori pe langa doi tembeli ce alergau unul dupa altul. Iar eu , ma postasem in mijlocul drumului timisorean sa ii ghidez spre calea buna incat sa se termine toata urmarirea asta , asemanatoare ca cele in filmele cu prosti... Girofarele erau pornite ce-i dr...

Uneori ma acuz singura de comiterea vreunei greseli absurde... Care defapt nu e atat de negativa precum pare. As fi vrut de multe ori sa fiu pe vremuri , unul din acea categorie de copii care doar cerea si in scurt timp avea tot ce voia. As fi vrut uneori doar sa pot adormi linistita in camera mea fara sa aud urlete ce se repetau deja atat de obsedant incat mintea mea le percepea ca ceva de rutina... Am vrut sa am incredere in oameni... In cei apropiati...apoi din ce in ce mai in exteriorul cercului restrans de familie si prieteni... Caci cel ce te stie, te distruge cel mai usor... Am avut incredere in oameni pe care ii credeam mereu altfel decat rebutul de data trecuta... Dar mereu s-a dovedit a fi defapt , un caracter format de acelasi sablon... As fi vrut o viata cu totul altfel... Dar fiecare lucru, bun sau rau... m-a facut sa fiu ceea ce sunt... Si unica teama pe care o am, nu e singuratatea, caci stiu ca mereu exista exceptii... Ci faptul ca eu in sinea mea, sa nu urmez acelasi ...

Unii oameni stiu sa isi pastreze in viata lor doar momente ce ii fac fericiti... Fara sa se gandeasca prea mult la partile neplacute din ea... Fiecare tara are frumusetiile ei , doar ca noi , cei de aici, nu le stim valoarea in ochii unui strain... Nu investim, nu infrumusetam , nu facem publicitate asupra zonelor extrem de frumoase de aici... Altii insa , nu trebuie sa mai spuna nimic , doar sa foloseasca un aparat de fotografiat... Iar captarea acestuia vorbeste de ;a sine... Uneori o fotografie buna, e de la sine desemnata a fi arta... Nu trebuie aparatura sofisticata, obiective, reflectoare , asa cum multi sunt obisnuiti... ci doar placere de a imortaliza momente, talent...si evident un peisaj pe masura... Cu siguranta si noi avem locuri la fel de frumoase, doar noi.. nu le stim intr-adevar valoarea... Si asta e cel mai mare pacat... In primul rand , pe langa civilizatia pe care ar trebui sa o invatam de la altii, noi am putea tine cont de ...

Mi-am adus aminte de anumite faze din viata mea... Momente care nu le mai pot trai, pentru ca cei care erau atunci..acum nu mai sunt... Melodia asta , e pentru tata! Lui ii place tare mult...iar mie imi aminteste de multe lucruri... Imbina arta fotografica cu adevarata calitate a muzicii..

Am ajuns acasa acum cateva minute, si a fost o zi deosebita... Imi pare rau pentru felul in care s-a simtit ea de ziua asta speciala... Odata ai 20 de ani, pacat de faptul ca nu a putut zambi mai mult... M-am distrat insa, si va ramane acolo o amintire despre tot ceea ce azi s-a intamplat acolo... Sper ca si celei mici sa ii fi placut... Am stat de vorba cu cineva si mi-a facut deosebita placere... Mi-a explicat multe lucruri, si mi-a zis anumite fraze cu care avea mare dreptate... Am avut azi si destule accesari ale blogului... Oameni pe care i-am deranjat probabil... Nu tocmai asta era intentia... dar imi asum responsabilitatea... Nu stiu cat de proasta ori cat de egoista par... insa azi chiar am inteles, mai pe direct, mai indirect, ca nimic in lumea asta nu va fi corect... Si nimic nu va schimba asta... Sa citez insa persoana de azi, avea dreptate " te adaptezi si ramai in tara, nu te adaptezi si pleci cu prima ocazie"... Dar oare acolo e mai altfel?... Urasc insa oamenii...

Uneori e prea tarziu pentru tot... Indiferent cu ce as vrea sa dau timpul inapoi... si daca pasii mei ar mai face aceleasi urme pe nisipul pe care il las in urma... Ma uit adesea la tot ceea ce continea trecutul meu... si stiu ca nu ma multumesc cu atat... Am realizat mult prea putine in 20 de ani de viata... Simt uneori ca ma ataca propria mea umbra... ca vrea un lucru anume de la mine... si picioarele mele isi formeaza singuri pasii spre un drum pe care nu vreau sa il cunosc... Centrii mei nervosi au luat-o razna cu siguranta... si e o singura linie pe care ma poarta fiecare zi ce trece, daca nu gasesc o solutie sa imi bariez tentele indiferente...egoiste... Destinatia ma sperie... ma induce in cosmarul din care stiu ca nimeni nu ma va trezi... E o lume mult prea singura sa te salveze cineva din bunavoie... Vor ceva in schimb... Si in unele momente mi-am dat si propria viata la schimb pentru un cineva anume... dar e acelasi prezent...acelasi trecut...care acum e nepasare, candva inse...

Am realizat ca vad lumea altfel... Nu zaresc inocenta in nici un om , si totul mi se pare fals... Le ascult cu mare atentie cuvintele, si tot nu pot da un sens frazelor ce le aud... Stiu ca in spatele lor se afla un cu totul alt adevar... Ii simt ca se prefac , stiu asta din propria experienta... Si eu am devenit o maniaca, egoista si o criminala a sinelui... Si nu imi dau seama daca imi place inca tot ceea ce simt, tot ceea ce vad... Candva simteam ca pot face orice , fara sa sacrific prea multe. Acum am aceeasi vointa , dar parca pun intraga mea viata la bataie... si sunt pe cale sa o pierd... Ma regasesc pe mine , in caietele mele vechi... in pozele din copilarie, si in cele de acum 4-5 ani... fizic nu e mare diferenta... Doar putina maturizare... insa psihic... probabil nu m-as recunoaste eu insami... Partea sufletista din mine exista, stiu asta... am multe momente de slabiciune cand invinge... Insa, a fost ranita de prea multe ori ca sa mai am curajul sa o las la suprafata... M-am...

Pe langa nervii pe care i-am avut ieri dimineata inaintea examenului la etica, s-au intamplat atat de multe lucruri incat atunci cand am ajuns acasa, singurul lucru pe care l-am mai facut a fost sa dorm... Fapt ceea ce demonstreaza de de nu dorm la 3 jumatate dimineata... Una din asa zisele mele prietene,( cred ca in banat notiunea de prieten are alt inteles ) , a trecut un seminar fara nici o jena, chiar daca nu a calcat vreodata pe la ora de seminar tot semestrul, fapt pentru care am trimis si eu un e-mail sa intreb de ce unii trec si au fost invizibili , iar eu care am fost de 3 ori din 4... sunt considerata absenta... Evident singurul raspuns pe care am putut sa il primesc , pe langa "sa nu ma intereseze capra vecinului" a fost de la ea insasi " Pentru ca lucrez in televiziune."Face stiri sportive (de o luna ) cu aceeasi echipa...Poli Timisoara.Ca totul sa fie mai de inteles, o citez:"M-a trecut pentru ca lucrez in televiziune , am si luat salarul (...) Cu...

Si imediat trece si ziua noastra... a celor care inca avem parinti... Am fost in oras, sa ma pregatesc pentru slalomul printre picurii de apa pentru examenul de maine de la etica... Am vazut o batranica, vindea pachete de servetele nazale si seminte, ambele la 50 de bani bucata... in plina strada,pe o bordura... in frig si ploaie... Nu accepta sa ii dai bani ca unei cersetoare...asa ca am luat ambele produse... Nu am facut multi pasi ca in acelasi complex... printre atatia studenti... o alta batranica, saraca trecuta de doua ori mai mult prin viata decat oricare om pe care il vedea cu ochii... vindea flori... trandafiri de gradina... In fata mea o blonda, tare simpatica...si nu ma refer fizic... i-a oferit femeii ceva mai mult de 10 lei... Am auzit putin din scurtul lor dialog... si m-a facut sa ma opresc in ploaie..si sa ma uit pur si simplu ca o nebuna abia scapata de la spital... " - Nu-mi trebuie mamaie, i-a aici florile...nu vreau asa... - Lasa-ti asa... - Nu i-au asa nimica,...

Inca o lectie invatata... Defapt inca un punct in plus la faptul ca oamenii nu sunt ceea ce par... As vrea sa reusesc sa fac partile din mine una cu intregul... sa omor partea sensibila din mine... cea care da mereu sansa altor greseli si iarta oamenii la care tine... Da asta e inca o mare greseala.. Tine la oameni.. atunci cand nu mai mertita...cand nu mai sunt ceea ce erau... Cand nu mai e nici o sansa sa mai fie vreodata o cale in care sa fie totul bine... Iubesc partea din mine care trece pe langa problemele mele si ale lor fara regret... fara a se uita in urma... Rautatea din mine care se apara, jigneste in caz de nevoie si recurge la orice ar fi nevoie pentru a-si atinge scopurile... Nu imi place deloc faptul ca pastrez totul in trecutul mintii mele... Si am atatea lucruri incat deja nici arhivate nu incap... Am dezamagit multi oameni, am ranit cativa...am distrus poate un numar mic dintre ei... Cu siguranta oamenii care tineau la mine vad in mine un inamic acum... As vrea sa am ...