J.D.

Am trecut peste etapa in care visez. Lumea nu mai e un vis si nici nu am timp sa imi creez unul. Realitatea e mult mai apasatoare si dura. Iar lumea e prea plecata-n visul ei pentru a evolua spre bine. Multi sustin ca muzica te poarta pe sunetele sale intr-o lume aparte... Falsa... Va place sa traiti fals locuitori ciudati ai Terrei? Totul in jurul vostru e fals... pana si oglinda despre care se zice ca reflecta exact realitatea, e o mare minciuna. E defapt complet invers si defapt fals. Trezirea!! Va afundati din ce in ce mai tare spre o lume inexistenta. La ce va mai trebuie socializare? Exista facebook-ul nu? Poate hi5, myspace, tumblr sau skipe,sau zeci de alte metode...dar tot falsi sunteti. Oricat de 'cool' ai parea in fata unei viitoare cuceriri... cand o vezi in fata ta in realitate te blochezi. Nu mai esti omul fatal din spatele ecranului nu-i asa? E mult mai simplu sa faci pe marele zmeu de acasa intre peretii camerei tale unde nu iti e frica de nimic, dar ce te faci ...

Candva visam frumos. Si transformam totul in realitatea ce-mi faceau buzele mereu sa contureze un zambet real. Mi-e dor de sentimentul unui ras adanc. Din miez de suflet. Dar timpul a trecut, si am uitat sa fiu copil inainte de termen. Mi-am desprins copilaria de trup si inocenta din priviri. Am tarat-o sute de pasi dupa mine in speranta ca voi mai avea vreodata nevoie de ea. Am lasat-o insa intr-o urma adanca, astupata de pamantul negru , infertil. Nu mai aveam nevoie de nimic. Voiam doar sa-mi cladesc urme de zeci de ori mai adanci decat cele pe care copilaria putea sa mi le confere. Poate unul din lucrurile urate ce am invatat pe parcurs, e sa tin cont de orgoliu si nu de sentimente. Asta a ranit mult, dar a tranformat persoane. Am vazut realitatea de dincolo de irisul suav al unui om si m-a facut sa despic orice fapt in zeci de bucati, si sa analizez fiecare interpretare a unui cuvant. Mi-e dor insa de copilarie, de bulevardul ce-l tranversam pana la scoala, de saluturi multiple si...

Ma trageau pasii inapoi spre raftul unde praful era de cel putin trei degete. Aerul era irespirabil si greu. Umezeala de pe talpa pantofilor mei lasau urme frumoase pe parchetul scorojit in timp ce urechile imi erau prea putin deranjate de zgomotul ce-l facea pocnitura fiecarui pas pe lemnul vechi. Ma atrageau cartile ce le uitasem demult acolo. As fi vrut sa le iau cu mine , dar o parte din mine sfasia fiecare pagina ingalbenita de vreme si nu inlocuia nimic cu una alba, noua si goala pentru a rescrie fiecare amintire ce va urma sa stea in alt raft,deocamdata mai putin prafuit. Am deschis-o pe cea verde. Imi placea mult candva, stiam asta. O citisem cu foarte mult timp in urma si reveneam la ea de fiecare data cand ma simteam a nimanui. Ma cufundam intre litere si imi creeam lumea mea de irealitate pura asa cum voiam eu sa fie. Am rasfoit-o incet, nu voiam sa rup nici o bucatica. Totul ma definise candva. Chiar daca nu mai eram la fel de atrasa ca mai demult de povestiile fara rost ce...

E mai mult decat stupid sa stai sa astepti ajutor cu mana-ntinsa de la cei pe care ii credeai apropiati de tine. Niciodata nu vei impaca tot ceea ce iti creeaza mediul de viata, niciodata nu vor fi multumiti cativa indiferent cat de multe ai realiza. Nu am nevoie de critici si nici detectivi ce sa-mi caute-n urme o farama de greseala. Stiu sa gresesc si singura, nu am nevoie de prietenii false in jurul meu. Vreau doar sa plec...sa nu stiu de nici o fraza ce raneste si sa nu vad nici o fata cunoscuta, ce o urasc... sau mai rau...o iubesc! Si nu, nu ma salva... ma ajut singura!

Indoiala sau nu in sentimentele mele, merg pe o sosea fara contur, desi a fost refacuta complet asta-vara... Vreau marcaje, dungi albe bine facute si netezime. Vreau un drum bun, nu lin... Ar fi plictisitor sa fie lin. As vrea sa pastrez trecut si viitor intr-o cutie de prezent ,si s-o port cu mine pretutindenti. Nu vreau ca lumea sa ma inteleaga, nu am nevoie de o lume intreaga sa fiu eu. Vreau doar anumite persoane, in care vad ceva special, nesigur si concret. Vor fi mereu oameni ce-si vor da cu parerea, vor interpreta decizii si vor influenta ganduri. Sunt doar cuvinte de oameni frustrati. Probabil prea suparati ca viata a trecut pe langa ei, iar unicul ramas e o stupida fiinta fara creier cu multi centrimetrii-n antebrat. Eu n-am nevoie de muschi, nici pumni sa supravietuiesc. Sunt mica, firava si usor sa lovit. Insa rezist la mai multe si am facut mai multe decat ei in viata lor. Asta ar trebui sa iti dea de gandit. Viitorul nu consta in tiruri, gb-uri intre prieteni sau vietati ...