J.D.

Arunc afara cateva ligheane vechi , ciobite Sa strang in ele apa de ploaie pentru tine Ti-o arunc apoi pe fata palida iubite Asa sigur vei invata sa plangi... Imi aprind o tigare subtire cu amintiri pe filtru Arde mai repede decat iubirea ce ti-o port, culmea! ti-o sting in palma-n care te-am taiat ,sumbru Asa sigur vei invata sa simti durerea... Ma joc ca o idioata cu bete de lemn uscat Sa fiu ca "fetita cu chibrituri" moderna Le-arunc mai apoi in fanul din podul inalt Asa sigur vei invata cum sa arzi... Te-mping cu ura pana cazi ,apoi te scutur de praf Ne jucam de-a chibritul: "cine se stinge mai repede" tu esti invingatorul , semeni cu un ecograf Asa sigur vei invata cum sa ingori.... Hai sa ne amintim trecutul in care ploua In care fumam si ardeam fanul din podul inalt Si ne impingeam fiecare sa invatam sa ingoram Asa sigur vei invata sa traiesti fara mine...

Luna e primul mort care invie. Si-o face in fiecare zi, indiferent de situatie ori de ranile provocate in timpul dominatiei Soarelui. Soarele insa , trebuie sa poveststesc este un tânăr foarte frumos, a cărui faţă e atât de strălucitoare, încât luminează tot Pământul. Când descalecă seara, Soarele mănâncă un colţ de prescură şi bea un pahar de vin. Uneori se spune că Soarele mănâncă de trei ori pe zi: dimineaţa şi seara mănâncă bine, iar la prânz îşi rezervă colţul de prescură şi paharul cu vin. Luna insa este principiul feminin, simbol al fertilităţii, creşterii vegetaţiei, renovării naturii şi primenirii timpului,mai firava de fel si mereu cu-o fata nevazuta , pastrandu-se-n mister. Asadar, flăcăul mândru care-şi caută o mireasă pe potrivă, cutreierând pentru aceasta „Lumea, ţara tot cu dor,/ Cetatea de nouă ori”, călărind „nouă cai crescuţi în rai”, negăsindu-şi perechea în lume, se întoarce în cer, alegând-o chiar pe cea pe care o iubea in secret de-o vesnicie,Luna... Mare gres...

> Trist? Ce a facut cel care a categorizat tristetea? Nu-mi spune ca exista o definitie sau ca tu sti mai bine cum e ori ca suferinta celor cu care vorbesti e neinsemnata fata de cea pe care o porti sub piele. Durerea iti curge in vene in fiecare zi? Oare doar tie? De ce mereu daca povestesti ceva vrei sa fi centrul universului cuiva? Hmmm... As fi prea sadica sa spun ca fiecare e doar mijlocul universului sau si atat? Nu vreau sa distrug sperante sau vise. E atat de frumos sa visezi.Dar atat de ciudat cand iti amintesti naivitatea traita odata ce visul devine realitate. E bine ca am avansat. Nu mai avem prieteni imaginari cu care oamenii s-au obisnuit si i-au considerat nebuni pe cei care sustineau ca au cativa. Acum avem prieteni semireali. E mai bine asa. Ii vedem, ii auzim , vorbim cu ei si stim ce prograu au atunci cand il marturisesc. E atat de simplu sa fi vesel in spatele unui ecran ce-ti transmite zambetul prin fibra optica si retele spre alt ecran ce iti vede surasul in...

Paharul de vin se prelinge spre fund dupa ce am luat prima inghititura. Nu imi place la fel de mult cum imi placea candva. Ma doare insa coprul atat de tare incat abia mai misc. Mi-e teama inca si incerc sa trag de timp. Nu vreau sa privesc becurile din tavan asteptand sa adorm si sa nu stiu cand ma trezesc. Stiu senzatia de dupa. Au fost cele mai dureroase 17 ore din viata mea. Pline de nemiscare si durere surda. Insa ma doare fiecare pas facut la fel ca in ziua in care trei dintre prietenii mei m-au ajutat vrand nevrand. Acum insa nu mai am acelasi curaj, aceleasi vise si dorinta unei zile de maine mai bune. Vreau o singura zi in care sa ma pot duce sa ma plimb fara sa simt durere sau sa ma gandesc la ziua de maine. Vreau o zi in care sa pot fi umana...

Mi-e dor de o zi fara griji. Mi-e dor sa rad fara sens si cat de tare vreau. Nu stiu concret de ce scriu aici, probabil pentru ca nu mai am file in jurnalul de pe dulap , ori pentru ca vreau sa scap odata de tot ceea ce simt urland , iar aici oricum nu mai citeste nimeni datorita faptului ca i-am dezobisnuit in perioada in care nu am scris nimic. Probabil nu aveam ce sa scriu, sau mi-a lipsit inspiratia mai mult decat orice. Mai sunt trei zile si ma duc intr-un loc de unde nu stiu daca ma mai intorc. Sincer nici nu stiu daca vreau sa ma intorc. Nu am pentru ce. Nici macar nu imi plang de mila. E o stare in care nu pot nici sa plang, nici sa urlu, nici sa ma descarc. Vreau sa se termine totul. Insa mi-e frica de tot ce e in jurul meu. Si recunosc, poate saptamana viitoare nu o voi mai face sau poate ca nu voi mai sti sa scriu deloc. Oricum... imi cer scuze celor carora le-am gresit intr-un fel sau altul , le doresc o viata frumoasa si plina de lucruri bune si amintiri care sa le aduc...

Ma uitam din lipsa de ocupatie pe site-ul cel mai celebru de socializare la ora actuala: Facebook. Nici nu mai e de mirare ca toate fetitele cu buletin inca verde au poze semidezbracate,ori doar fotografiata partea de corp relevanta pentru ele la care bineinteles ca sute de prostuti si onanisti au dat celebrul "LIKE". Cine e de vina? Ele? Probabil doar naivitatea lor de a crede in iubire virtuala , ori de vreun Fat-Frumos care le promite marea cu sarea , vacante exotice sau ani de asteptare ca sa te aiba in bratele lui. Spune-ti ce vreti, insa cei care acum au mai bine de douazeci de ani de viata nu erau asa naivi. Nu credeau orice baliverna via messenger si in nici un caz nu erau indragostiti de o persoana din spatele unui ecran. Noi am crescut sanatos. Am simtit cum e sa te bucuri la sticla de suc pe care parintii ti-o cumparau la salar, si beai doar un pahar pe zi astfel incat sa ai si maine unul, pentru ca viitorul salar al tatalui tau era inca departe. Cati dintre dez...

N-am mai scris, probabil ca nici cuvintele nu stiu sa le mai insirui asa cum o faceam odata. S-au schimbat multe de cand jurnalul meu virtual nu a fost reimprospatat. Au murit sentimente si oameni apropiati , au disparut prietenii si mai presus de orice am devenit altfel. Aproape robotica, inumana... Mai inumana decat as fi crezut vreodata ca pot fi. Am facut atatea lucruri pe care mi le-am propus in ultima jumatate de an , incat trebuie sa imi fac o alta lista de "lucruri de facut pentru viitor" incat sa am ce taia de pe lista si sa am motivatii pentru ziua de maine. Mi-era dor de tot... de plictiseala , de intenet, de fotografii , de desen , de DaVinci Learning, de oameni ce ma acuza si mai ales imi era dor sa lenvesc... :D Eu...sunt ok. Tu cum esti?