Ca si cum maine n-ar fi?
Atunci as sti sa imi pretuiesc ziua de azi cu tot ce imi e in putinta, dar ce fac daca azi imi epuizez toata energia si maine ar fi?... E a doua zi de cand am senzatia asta ce-mi sufoca trupul. Nu-mi gasesc motive sa deschid ochii , sa imi ridic picioarele sa cobor din pat , ori sa ma duc sa mananc ceva pentru ca am mai mult de 12 ore de cand nu am facut-o. Am incercat sa ies , sa vad lume , sa interactionez cu ei , sa-mi cheltui banii pe care-i am pe sucuri in oras, pe inghetata , pe orice vreau sa am insa nu sunt deloc multumita.
Mi-am desfacut doza de bere din baxul pe care-l luasem atunci cand inca lucram... M-am saturat de tot ce e in jurul meu , de oamenii falsi , de cei care ii descopar ca au familie acum , cu cate un ghem de piele si haine moi in brate , purtandu-i grijulii. Cand a trecut atat de mult timpul incat mai bine de jumatate din cunoscutii mi sa devina parinti? Gandul asta ma sperie, si nu stiu daca e faptul ca eu nu fac parte din aceasta categorie , sau mai rau , daca atunci cand voi fi ca ei , ma va multumi asta.
Stiu ca va trebui sa fac ceva incat ziua de maine sa imi fie asigurata. Nu vreau sa ma intorc in vest.. mi-a fost greu acolo , mai ales cu toate amintirile ce ma chinuiau , dar nici obtiunea de a pleca in capitala nu ma favorizeaza. Nu stiu locul , nu cunosc oameni si plec in amintirile prezentului meu. Oare insa merita sa sacrific totul? Sunt mii de intrebari ce-mi rascolesc mintea acum , si nu stiu nici macar unul din raspunsuri. Nu-mi fac insa griji de faptul ca nu voi avea ce sa pun pe masa , a inceput sa imi placa sa primesc salarii si sa imi cumpar toate dorintele din lista mea de acum ceva ani. Mi-e teama insa de faptul ca mereu voi pleca inspre alte noi locuri , spre mai bine si niciodata nu voi avea stabilitatea necesara incat sa spun "ok, sunt acasa acum". Vreau sa incerc si asta! Vreau sa traiesc si in cel mai mare oras din tara nu doar in al doilea. Voi gasi pana la urma o vopsea de calitate , care sa-mi marcheze in bine drumul vietii , atat cat mai e din ea!
Atunci as sti sa imi pretuiesc ziua de azi cu tot ce imi e in putinta, dar ce fac daca azi imi epuizez toata energia si maine ar fi?... E a doua zi de cand am senzatia asta ce-mi sufoca trupul. Nu-mi gasesc motive sa deschid ochii , sa imi ridic picioarele sa cobor din pat , ori sa ma duc sa mananc ceva pentru ca am mai mult de 12 ore de cand nu am facut-o. Am incercat sa ies , sa vad lume , sa interactionez cu ei , sa-mi cheltui banii pe care-i am pe sucuri in oras, pe inghetata , pe orice vreau sa am insa nu sunt deloc multumita.
Mi-am desfacut doza de bere din baxul pe care-l luasem atunci cand inca lucram... M-am saturat de tot ce e in jurul meu , de oamenii falsi , de cei care ii descopar ca au familie acum , cu cate un ghem de piele si haine moi in brate , purtandu-i grijulii. Cand a trecut atat de mult timpul incat mai bine de jumatate din cunoscutii mi sa devina parinti? Gandul asta ma sperie, si nu stiu daca e faptul ca eu nu fac parte din aceasta categorie , sau mai rau , daca atunci cand voi fi ca ei , ma va multumi asta.
Stiu ca va trebui sa fac ceva incat ziua de maine sa imi fie asigurata. Nu vreau sa ma intorc in vest.. mi-a fost greu acolo , mai ales cu toate amintirile ce ma chinuiau , dar nici obtiunea de a pleca in capitala nu ma favorizeaza. Nu stiu locul , nu cunosc oameni si plec in amintirile prezentului meu. Oare insa merita sa sacrific totul? Sunt mii de intrebari ce-mi rascolesc mintea acum , si nu stiu nici macar unul din raspunsuri. Nu-mi fac insa griji de faptul ca nu voi avea ce sa pun pe masa , a inceput sa imi placa sa primesc salarii si sa imi cumpar toate dorintele din lista mea de acum ceva ani. Mi-e teama insa de faptul ca mereu voi pleca inspre alte noi locuri , spre mai bine si niciodata nu voi avea stabilitatea necesara incat sa spun "ok, sunt acasa acum". Vreau sa incerc si asta! Vreau sa traiesc si in cel mai mare oras din tara nu doar in al doilea. Voi gasi pana la urma o vopsea de calitate , care sa-mi marcheze in bine drumul vietii , atat cat mai e din ea!
mult noroc!
RăspundețiȘtergere