A mai trecut un an... si nu e revelionul la fel cum nu ma refer la imbatranirea mea, ci e doar inca un an de cand am sarutat buzele pe care le visam pe atunci in fiecare minut al vietii mele... Fara nici un raspuns , nici un gest , doar un sarut si restul lasat in voia sortii... asa incepuse povestea primei mele iubiri.... Ciudat e insa ca in piept imi mai bate inima , sufletul meu se vindeca pe zi ce trece tot mai mult, iar ranile si ura dispare , lasand in urma dar amintirile frumoase legate de tot ceea ce am trait pe atunci cu demonul meu perfect. Se pare ca timpul chiar vindeca orice rana , acum citindu-mi jurnalul nu-i simt ura pe care o aveam si dorinta arzatoare de a-l vedea mort , ci vreau sa il stiu in siguranta , fericit si urmandu-si visele pe care nu a avut ocazia sa si le implineasca atunci cand ne imparteam viata. Mi-am petrecut prea mult timp incercand sa-l uit, incercand sa-l exclud din viata mea, insa in timp a plecat de bunavoie, s-a intors de aceeasi bunavoie , insa unicul lucru ce a ramas constant e faptul ca amintirile mele nu mi le va lui nimeni , nici macar el... Azi am avut o zi.. a mea...si nu stiu daca asta e calea spre fericire...insa dupa mult timp am avut o zi linistita , plina de vociile celor la care tin desi sunt acolo departe! Happy 17'th kinder!...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu