Treceți la conținutul principal

Asa sigur...


Arunc afara cateva ligheane vechi , ciobite
Sa strang in ele apa de ploaie pentru tine
Ti-o arunc apoi pe fata palida iubite
Asa sigur vei invata sa plangi...

Imi aprind o tigare subtire cu amintiri pe filtru
Arde mai repede decat iubirea ce ti-o port, culmea!
ti-o sting in palma-n care te-am taiat ,sumbru
Asa sigur vei invata sa simti durerea...

Ma joc ca o idioata cu bete de lemn uscat
Sa fiu ca "fetita cu chibrituri" moderna
Le-arunc mai apoi in fanul din podul inalt
Asa sigur vei invata cum sa arzi...

Te-mping cu ura pana cazi ,apoi te scutur de praf
Ne jucam de-a chibritul: "cine se stinge mai repede"
tu esti invingatorul , semeni cu un ecograf
Asa sigur vei invata cum sa ingori....

Hai sa ne amintim trecutul in care ploua
In care fumam si ardeam fanul din podul inalt
Si ne impingeam fiecare sa invatam sa ingoram
Asa sigur vei invata sa traiesti fara mine...

Etichete:
Locația: Calea sagului, Timișoara, România

Comentarii

  1. kpSergiu26 februarie 2012 la 21:32

    ha ha :D Macar mai poti sa subliniezi unele faze. nice...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. J.D.27 februarie 2012 la 00:59

      Alea raman pentru urmatoarele poezii cand ma mai apuca talentul:)) Mersi.

      Ștergere
  2. otilia28 februarie 2012 la 21:30

    stii ca imi place si mi-ai lipsit mult :*
    chiar daca eu nu mai am chef sa scriu,imi place sa intru sa citesc despre tine :*
    bafta,ai grija de tine :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. J.D.29 februarie 2012 la 01:29

      Otilia sunt in aceeasi situatie, parca mi-am pierdut talentul,dorinta si placerea de a scrie. Insa ma bucur ca inca tu faci parte din cititorii mei si implicit din viata mea.Iti multumesc!:*

      Ștergere
    2. Alinutza (F)7 martie 2012 la 19:00

      Asta e poezia care ai zis ieri ? E draguta. Ar trebui sa mai scri si sa le dai oamenilor sa le citeasca,te pricepi asa putin:) Hai te pup.Ne vedem:*

      Ștergere
    3. Anonim12 martie 2012 la 10:40

      Fetita nebuna cand iti revi? Lumea e a ta si nu conteaza cine vrea sa o schimbe dar de ce nu inveti sa traiesti momentul?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe