Mi-e dor!

M-am pus sa dorm acum vreo ora. Nimic nou in asta. Dar nu reusesc sa imi inchid gandurile care nu ma lasa nici macar o clipa sa adorm. Stateam in pat. Ghemuita la perete, gandindu-ma ca am totul acum. Sau cel putin asa cred. Insa am prea multa libertate. Si nu spun ca nu imi place. Dar azi e una din zilele in care mi-e dor sa fiu certata daca nu ajung acasa la unusprezece seara. Mi-e dor sa pierd vremea la calculatorul de pe masa din colt, sa-mi doresc sa treaca timpul si sa vina o noua zi,apoi sa adorm franta de oboseala si sa o aud pe mama ca incearca sa ma readuca la viata dupa nenumarate incercari inainte de pranz. Mi-e dor sa mananc la ora fixa, ori sa ma trezesc cu greu dimineata sa ajung la liceu, sau cel putin sa am intentia asta odata ce plec de acasa. Mi-e dor sa imi beau ciocolata calda la Dodo's in ora de mate, lungind-o mai apoi si la ora de fizica. Stiu ca multi vor spune ca eu traiesc in trecut, eh na... Nu e real. Traiesc acelasi prezent ca si ei doar in alte circumstante. Defapt sa fim seriosi, prezentul e o clipa, care mereu in clipa urmatoare devine trecut, niciodata viitor. Asadar, trecutul se mareste pe secunda ce trece, iar viitorul se micsoreaza odata cu asta. Ce sa spun, am mai multe amintiri, am mai multe clipe colectionate in viata mea decat altii, de asta am atatea de zis despre trecut. Asta nu inseamna ca traiesc in el.
Ce vina am ca imi e dor sa scriu mesaje de sub plapuma, sau sa sper ca maine sa fie soare sa ne plimbam pe marginea Jiului cu prietena mea cea mai buna si sa barfim dandu-ne pe leaganul de langa casa ei. Imi lipsesc minutele scurte de somn in patul lui dupa ce faceam dragoste , treziti de alarma ceasului , imbracandu-ne repejor si alergand in intuneric spre casa astfel incat sa nu depasesc ora la care trebuia sa fiu acasa. Si evident sarutul furat inainte sa dea drumul usii de la lift. ca un fel de a spune "noapte buna ubita mea ne vedem maine". Mi-e dor de tata care urla mereu ca intarziam , ori ca ma duceam la mine in camera suspectand el mereu ceva chiar si atunci cand nu era nimic de spus sau rau facut. Mi-e dor de mama care ma intreba daca merg cu ea la cumparaturi iar eu din somn refuzam fara sa stiu asta cand ma trezeam. Mi-e dor de toate. De prietena mea , de lumina de pe deal ce o vedeam de la mine din pat, de certurile ce le aveam, de vocea mamei , de suspiciunile lui tata, de iubitul meu de atunci , de drumul pietruit si plin de gropi, de rugaciunile sa nu ploua sa nu ajung acasa plina de noroi,de orasul care mi-a oferit atatea amintiri si m-a crescut asa, ascultandu-mi fericirea ori tristetea.
Mi-e dor! Stiu ca nu le voi mai avea, insa stiu ca voi mai putea adormi acasa , in pat cu momo , insa niciodata nu voi mai simti aceleasi arcuri, iar odata cu asta,voi sti ca timpul a trecut si locul meu nu mai e acolo. Sunt mandra insa ca am amintiri si nu mi-e rusine cu asta. Orice viata as avea, mi-e dor sa fiu copil...cu tot ce inseamna asta!