Treceți la conținutul principal

Riduri

Ma doare capul ingrozitor. Totul e haotic iar mintea mea refuza sa coopereze. Am nervi cat pentru un deceniu. De ce dracului cei din jurul meu cred ca sunt un om simplu de mintit si de prostit. Am calitati , dar sute de defecte, iar unul din ele ca nu am incredere in nimeni si nimic , mereu voi incerca sa ma conving de faptul ca nu sunt luata de fraiera. Stii ce doare? Cand esti luat de prost de cei pentru care ai face orice sa le fie bine. N-am tinut la nimeni asa cum am tinut la doua persoane. Si credeti-ma..vor fi singurele. Cui ii trebuie legenda lui Pinnochio in prelungirea unui vibrator fara baterii? Ma f*t in ele sentimente si tot ceea ce am simtit pentru acesti doi oameni. Sa zic pe scurt care e treaba? Imi venea sa ma transform intr-un personaj din emisiunea de ieri atunci cand am aflat ca draga mea buna prietena imi retinea prima iubire cu mrejele ei dragute in momentul in care eu trebuia sa ma intalnesc cu ei pentru un chef de revelion , apoi blondina pe care incercam sa o mentinem in viata la propriu cersind bani prin oras de la diversi barosanii se dregea seara de seara cu mesajele de la dragul meu iubit in timp ce eu ma sufocam in lacrimi , inhaland cateva pastile de dormit sa uit mai repede ziua si sa treaca timpul. Ba mai mult .... dupa ceva vreme aflu si simpatica plata , a chitait bine in timpul contactelor cu prezentul , neuitand faptul ca invata sa defaca fermoare din dorinta de a invata anatomia umana a trecutului. Iar prin jocuri ciudate si bine puse la punct de-a lungul vremii , ca sa vezi... cat de stupida pot fi atunci cand nu inteleg ca omul are nevoie de mancare iar cum suntem in anul 2012 gatitul nu mai e la moda , asa ca unde e greseala in mancatul unul hamburger de mahala cu gura unei dragute cu par de foc?
Multe defecte am nu-i asa? Si ce? Asta sunt eu. Mandra de mine ca nu sunt tramvai , ranita de amintiri si umilita de unele care-si vand a doua pereche de buze in favoarea unei banane coapte. Cine mai manaca fructe? Bleach...eu nu! Eu savurez viata mea clasica , in cautarea unei oglinzi in care sa ma vad alaturi de alta persoana ridata , in timp ce imi respir ultima gura de aer pe veranda mea batrana... Pentru ca eu ... numar putin , dar am amintiri , si nu voi uita cine , cati si unde mi-au plecat din viata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...