Paharul de vin se prelinge spre fund dupa ce am luat prima inghititura. Nu imi place la fel de mult cum imi placea candva. Ma doare insa coprul atat de tare incat abia mai misc. Mi-e teama inca si incerc sa trag de timp. Nu vreau sa privesc becurile din tavan asteptand sa adorm si sa nu stiu cand ma trezesc. Stiu senzatia de dupa. Au fost cele mai dureroase 17 ore din viata mea. Pline de nemiscare si durere surda. Insa ma doare fiecare pas facut la fel ca in ziua in care trei dintre prietenii mei m-au ajutat vrand nevrand. Acum insa nu mai am acelasi curaj, aceleasi vise si dorinta unei zile de maine mai bune. Vreau o singura zi in care sa ma pot duce sa ma plimb fara sa simt durere sau sa ma gandesc la ziua de maine. Vreau o zi in care sa pot fi umana...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu