Imi lipsea mirosul lui! Credeam ca l-am uitat de tot. M-a vazut si nu isi dezlipea ochii de la mine. Ma privea de parca nu ma vazuse decat in poze si gasea diferente intre ea si realitate. Voiam sa treaca ziua, sa se intunece si sa simt din nou ca apartin cuiva. L-am ignorat prea multa vreme pentru cineva care nu era niciodata total al meu. Si cine credea ca ma voi simti atat de bine daca renunt si o iau de la capat cu ceva ce aveam deja. Am povestit sute de lucruri neinteresante, insa spuneam orice incat sa ma priveasca incontinuu de parca in fata lui se afla perfectiunea vietii lui. Imi inspira siguranta , respect si iubire. Iar cea din urma era mai reala decat stiam in toata viata mea. Alaturi de el am invatat ca iubirea e altfel. Nu inseamna injurii , neincredere si acuzatii ci total opusul, m-a invatat cu rabdare ca iubirea e cea in care dimineata fruntea iti e acoperita cu un pupic inocent, in care noaptea e mai usoara pentru ca esti tinuta in brate , in care ziua e gustoasa pentru ca simti mirosul mancarii gatite de el (eu niciodata nu am fost o buna gospodina ,asa ca asta e o necesitate :) ), mi-a demonstrat ca unde e iubire e si intelegere, si uitare pentru lucruri gresite , sunt vorbe frumoase care iti ocupa ziua si mesaje atunci cand e departe. Daca stiam ca viata mea va fi asa de la inceput as fi evitat drumul bine stiut din adolescenta , as fi refuzat reintoarcerea in trecut , as fi lasat amintirile acolo unde trebuiau sa ramana.
Aud din ce in ce mai putine masini pe strada. Linistea imi e disturbata doar de zgomotul tastelor pe care le apas sa scriu si de sunetul fosnit al ziarului pe care il citeste el langa mine astfel incat sa nu imi deranjeze latura artistica. Ma simt exceptional. Simt ca traiesc mai mult decat oricand, si mai ales ca am un motiv bun pentru care maine sa ma trezesc si sa o iau de la inceput. Vreau doar sa ii daruiesc toate sentimentele lui, imi pun inima in mainile lui fara teama , ma las purtata de val si stiu doar ca sunt incontrolabil indragostita de el. Vreau sa ii simt mirosul o viata intreaga, sa ii ating pielea in fiecare seara , sa urlu de placere atunci cand facem dragoste ca si cum ar fi prima oara mereu si toate astea sa fie la fel pana in ziua in care voi spune "da"! Iar mai apoi , nu vom fi "eu , tu si restul lumii" ci pur si simplu "noi si restul"!
Te iubesc asa cum nu am iubit pe nimeni in viata mea,Silviu!
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Mă numesc Jolanda... și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
>:D<
RăspundețiȘtergerePe cuvantul tau ca nu minti cand spui ca nu ai iubit pe nimeni asa? Sau asta e noua vrajeala acum?Ti-a trecut tot instant fara nimic ha? try again!
RăspundețiȘtergere