Treceți la conținutul principal

Poate nu te-a iubit niciodata!


Buna dimineata ! Am  dormit bine, dupa destule zile in care mintea imi era in multe parti. Nu e o zi atat de urata precum mi-as fi inchipuit ca va fi. Ieri m-am certatat cu un prieten, un fost iubit mai precis. Motivul? Hmm... de as sti asta , as castiga intrebarea de o mie de puncte. M-am plictisit sa parafrazez lucruri anapoda, si sa maschez sentimentele, care , ce-i drept s-au diminuat enorm si nu din vina mea. Cat de idioata am fost crezand ca pot sa schimb lumea. Nu intreaga lume evident , ci viata celor care imi sunt apropiati. Sa mentin legaturi de prietenie , sa ii ajut cand au nevoie si sa nu existe ura. Ce e rau in asta? Probabil ar trebui sa il intreb pe bine cunoscutul mereu ranit din viata mea. Indiferent ce as incerca e mereu victima , mereu ingropat pana in gat in trecut si in lucurile rele care s-au intamplat bineinteles, avand in vedere ca pana si acum , dupa mai bine de opt ani de zile considera ca nu am avut niciodata sentimente pentru el si nu am facut lucuri bune. Mi-a spus insa de sute de ori ca a suferit , ca l-am ranit , ca vrea sa ma auda uneori la telefon... Intr-o seara ma suna la ora doua noapte sa imi spuna noapte buna , si fiind roman minunea se schimba in trei zile dupa care imi spune " vreau sa nu te mai amesteci niciodata in viata mea , sa nu ma suni , nu vorbim pe messenger , pe facebook , e ca si cum as fi murit pentru tine", si uite asa, opt ani de zile si mii de amintiri inchise in trecut , printr-un simplu click. Ce-mi place modernismul in care traiesc. Iubiri  , certuri , dedicatii , amintiri , regrete , amagiri , sex , toate la un singur buton distanta!
Ma doare? Sincer? Nu stiu! Pot spune doar ca nu e comfortabil. Gresisem mult dar nu de una singura, iar vocea lui si prezenta lui ma linistiea uneori...dar noh , oamenii se nasc...oamenii mai si mor... Odihneste-te in pace , iubire!
Imi vine in minte o fraza a unui prieten : " Vedem peste zece ani... cine e mai fericit , tu cu nevasta ta sau eu ca nevasta altuia"? H.F.!

Comentarii

  1. Cand tiam zis de mii de ori ca baiatul asta nu te-a iubit si a stat cu tine doar pentru ca erai proasta si stia ca te intorci mereu de ce nu mai ascultat? Asa iti trebuie! In loc sa fii fericita spune de cate ori ai plans pentru el si l-a durut in cu*? Scuze ca iti spun dar nu ai contat niciodata pentru el , nu te-a iubit nicidoata , nu i-a pasat si nu ti-a simtit lipsa vreodata! Erai si esti un nimeni pentru el!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello Jolly. I don't undestant all of it but I guess is about what you're telling me and that guy who is away. I don't know what to say. Maybe he loved you or he still do but sometimes we people try to forget something that is hurting us. Let the time pass and you will have the answer like in the picture from here! If he loved you he will never let you go, but he didn't it doesn't matter cuz he never loved you and his heart never was yours.
      Take care little sister, be strong! The people who care about you will be there , who dont , you dont need them either!

      Ștergere
    2. Ai dreptate sau nu..asta e. Nu am cum sa dau timpul inapoi sa refac ceva sau sa evit ceva. Totul trece... dar nimic nu trece fara sa lase urme! Nu e o mare tragedie oricum.

      Ștergere
  2. Pitico ai adormit pana la urma? Sa ma suni cand citesti. Lasa graso toate trec! :*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello cartitzo:)) ce faci? Te sun cum sa nu:) Stiu ca trec. Am zis si mai sus :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...