Te cunosc. Mai mult decat crezi si mai mult decat te cunosti tu insuti uneori. Stiu mai mult decat simti , si stiu ca in sinea ta , dincolo de orice aparenta te-ai saturat de tot. Ti-e dor de iesirile in oras si de picioarele inghetate. La fel cum mie imi e dor de emotiile de la coltul blocului... Pe pomul rotund in locul magazinului , pe care tu nu-l cunosti... n-ai fost acolo cand am vazut primele lacrimi in ochii cuiva... Nu stii nici ca primele flori primite in viata mea au fost tot acolo , si oricat de figuranta ma crezi , ele erau semivestejite si plouate din gradina vreunui vecin de pe dealuri... Si au contat. Dar am inteles ca fiecare moment are secunda lui si nimic nu se intoarce si nici nu vreau. Nu vreau nimic cunoscut , nimic folosit. O sa-mi fie dor de tine... la fel cum imi e de cateva personane din viata mea , insa totul trece. Candva vei invata si tu asta. Oricat ai spune ca ma intelegi acum , fiecare om e diferit. Eu sunt rea , malefica si neintelegatoare. Iubesc ...
...o fiinta simpla...simplu de neinteles...