J.D.

"Aveam limite , va jur , cand vine vorba de alcool , acum dintre pahar si suflet nu stiu care-i mai gol"... Cam asta e ceea ce reprezinta cuvant cu cuvant ceea ce simt in momentul de fata. Se potriveste perfect cu decorul de lumanari stinse dupa o tentativa esuata de romantism, vinul pe care-l beau cu mine insami , ambalajele de ciocolata care m-au facut sa renunt pentru moment la chinul ce-l am de 2 luni , dar nu-mi pasa cat trebuie sa ma chinui sa revin la ziua de dinainte... Lipseste un Sobranie...dar e inlocuit de clasicul pachet alb cu castel... Dar totusi , care-i rostul la ceea ce simt? Care-i farmecul sa incerc sa scriu iar cand talentul mi-e mort pe traseul pana aici? O senzatie de rahat... In care stau pe intuneric si-ascult melodiile pe care le ascultam atunci cand gandul in ziua asta mi-era doar la cum sa fiu originala cu o idee, cate biletele , poze , lumanari sa iau , sa caut un vin pe care scriu "te iubesc mult!", sa comand o pizza cu piept de ...

E ora in care "se deschid portiile iadului"... 4:16 dimineata.  Pierd timpul anapoda convingandu-ma ca am ales bine. In tot!  Ma uitam la poze, din trecut si din prezent. M-am schimbat si eu . Din draguta fata cu zambetul pe buze , acum imi numar zilele pana cand stiu ca nu ma voi trezi dimineata, ori pana imi voi lua ultima gura de aer si sper sa fie acolo cineva sa vad ultima oara un chip , nu un peisaj. Cine s-ar fi gandit ca lumea se poate schimba in halul asta. Eu asa ...iar restul...  Si totusi , stau  comparand omul pe care l-am iubit cu ceea ce e acum. Diferenta? Enorma! Fizic. In rau bineinteles. Seamana atat de mult pe omul pe care-l vad si-acum cu aceeasi sapca-n cap si geaca de blugi , avand in spate nelipsitul rucsac. In cativa ani va fi copia fidela. Minciunile-i seamana leit. Am convingerea ca multe prin victimele lui nu stiu defapt ca nu si-a perdut nici un mar muscat pe la petreceri , ci se afla bine mersi pe raftul din fata mea , lasat in ultima...