J.D.

Am fost acuzata de zeci de ori de oamenii apropiati de sufletul meu. Eu mereu eram fetita rea care nu stie sa asculte, care nu face nimic bine si nu ajuta pe nimeni. Probabil faptul ca-mi impart sufletul in bucatele cat sa nu ranesc defapt raneste mai mult decat vreau, poate ca desi nu m-am culcat cu un sir lung de barbati de cei care considerau ca ma iubesc ma numesc defapt curva. Pe cand cele care recunosc ca fac din asta o meserie sunt considerate suflete ranite si pierdute inainte de vreme. Dar eu n-am suflet? Sau trebuie sa mai schimb cearceafuri pline de pasiune neinteleasa cu diferiti masculi pentru a ajunge la stadiul asta de convietuire normala cu alti oameni? Trebuie sa imi iau neaparat tocuri pentru ca eu sa fiu considerata femeie? Ah,si eventual ciorapi negrii cu banda... par destul de porno incat sa aud ca cineva ma iubeste chiar si daca iubirea lui dureaza doar cat imi simte caldura dintre picioare.  Ca sa fiu fetita rea care te excita si pe care o adori trebuie sa ...

Nu am chef de explicatii fara sens astazi... Doar am auzit o melodie din greseala... Ascult-o... Gandeste! #cea mai frumoasa zi, a fost la inceput cand nu ma puteai minti!

Am o stare de cacat... n-am chef sa maschez intr-un ambalaj frumos postarea asta... ori sa par civilizata si sa folosesc cuvinte pompoase. De ce dracu plang acum? Explica-mi! Cat de proasta sa fiu incat sa stau in bucataria asta rece , singura asteptand un telefon care nu va suna niciodata cu acel nume pe ecran. Orgoliu? Ma pish pe el... si pe al meu, si pe al lui... Si candva daca va suna, ce rost ar avea? Sufletul meu se imparte in doua de prea lunga vreme incat sa vreau sa il mai cos... Vreau sa ajung in stadiul ala tampit incat sa nu ma doara nici o amintire, sa nu fiu eu vinovata pentru tot chiar daca eu sunt cea care am incercat sa impac pe toata lumea. Ce rost au avut toate ? Cat de mult au contat cartofii aia arsi si momentele in care ti-am zgariat corpul firav ca atunci cand te adoram ? Cat a contat onduirea tradatoare pe sacii aia de gips nefolositi? Iti spun eu? N-au contat deloc pentru tine! Te-a durut in cur fiecare sentiment de-al meu, fiecare impartire ciudata a inimii m...

Care e motivul pentru care inca mai respir? De ce inca inima asta tampita imi bate desi cel care a avut contributia la crearea ei vrea sa mor? Vreau doar sa stiu, ce vrei sa faci cu sufletul meu odata ce ti-l las prin testament ? Crezi ca de-l vinzi, cineva-l va cumpara? Speri ca te vei imbogati? Hai sa te trezesc la realitate! Nu vrea nimeni un suflet rupt de zeci de oameni. As vrea sa cumpar si eu unul, dar intact... gasesti asa ceva? Uite, pentru tine, alerg pana in cel mai inalt loc unde stateam candva cand unicul om caruia ii pasa de mine era inca in viata... si stau, si ma decid daca iti las viata libera fara mine. Stau pe marginea aia de imi place atat de mult, iar acum nimeni nu intra pe usa de metal sa ma salveze. Oamenii par atat de mici de-aici de sus. Ma simt mai putin om acum. Imi vine sa ii frang pe fiecare-n parte si sa ii strivesc pentru ca nu stiu sa aprecieze ce au nici unul dintre ei. Ma ridic in picioare, contrar asteptarilor tale! Si inca nu ma dezechilibrez. As...

M-apuc sa scriu iar haotic fraze pe o hartie mototolita la fel ca cele cateva aruncate pe covor din cauze inexplicabile. E enervant ca nu imi gasesc cuvintele. "As fi vrut sa iti spun tot ceea ce simt... Dar stiu ca nu ar mai conta. si totusi ceva imi coase buzele cu ata de indiferenta pura. Vreau sa te opresc din drumul pe care il faci de atatea ori fara vreun folos anume. Te-ai convins ca doare, de ce mai pleci si-acum? Mi-amintesc geamul murdar din autocarul care a venit atat de devreme pentru cate mai aveai sa imi spui. M-am intrebat mereu de ce niciodata insa nu ti-ai terminat ultima fraza. Ce-aveai de zis, sau de ascuns? Mi-e dor ... Ai grija de tine!... " O am inca pe masa. Intreaga, si doar pe-alocuri rupta. Nu cred insa ca voi avea curajul sa ti-o inmanez acum in mainile tale atat de reci. Parca esti un mort, rece, alb si incontrolabil care si-a pierdut sentimentele de-a lungul pasilor din trecut si locul inimii s-a descompus demult in pamantul care ti-a fost ga...

Isi aburise mintea din nou cu privirea lui neagra si rece. Fara prea mult efort insa i-a patruns dincolo de zidul ce si-l construise de-a lungul unei vieti. S-a lasat prada trecutului, fara sa isi vada viitorul intr-o lumina mai proasta, voia doar sa ii mai simta fragilitatea macar odata inainte ca trenul sa il duca din nou mai departe decat ar putea ea pasi vreodata. Durea! Stiau amandoi asta si totusi nu faceau nimic. Adora sa i se franga inima si sufletul sa ii evadeze plecand de unul singur departe de sentimente. Macar el voia libertate. Ea in schimb forta totul pentru inca o zi...degeaba. Rupea secundele si credea ca daca isi va tine nisipul clepsidrei in palma si-l va strange va opri si trecerea timpului cateva clipe in plus. S-a scurs totul... Si pierdea tot mai adesea timpul stand pe piatra imensa pe care candva faceau dragoste intens fara ca nimic din jur sa nu conteze. Ce frumos lumina acum acel bec galben pal... Si luna... care se vedea atat de singura pe cer si totusi invin...

Am crezut ca va durea la fel de tare ca pana acum. Sa fi singur insa atunci cand credeai mai putin ca vei fi nu e chiar atat de rau. Eram sigura ca nu ma voi putea ridica de pe jos de durere si lacrimi... Ca imi va rupe sufletul in bucatele infime fara posibilitatea reconstruirii in stilul puzzle. Dar nu... ma simt doar dezamagita de faptul ca acum ii ating tastele si ii folosesc propriul lui mijloc de comunicare pentru a-mi descrie starea. Care stare defapt? Ma simteam groaznic atunci cand ii vad suferinta din spatele ochiilor negrii fara centru macar imaginar. Stiam ca ii rupeam inima in doua cu fiecare atingere pe care i-o ofeream celui care-mi umple acum prezentul. Am facut totusi multe, mi-am lasat orgoliul si am provocat voit rani celui ce-mi e alaturi pentru a-i fi aproape, pentru a fi aceeasi fata de care s-a indragostit candva si cea care i-a fost alaturi indiferent de situatie. Am incercat melancolii, romantisme , biletele de amor ori scrisori de dragoste imbibate cu lacrim...