J.D.

Degetele ma dor ingrozitor, si nici rasuflare prea multa nu mai am pentru a uita totul si a lasa in urma. Trebuia sa impletesc in acelasi curs mintea-mi si sufletul. Se respingeau insa precum polii unor magneti incapatanati, si nu aveam timpul necesar sa ii tin legati unul de celalalt cu forta. Ma durea insa fiecare scursura auzita si ma zgaria pe piele lasandu-mi urme de imbatranire fiecare minut ce trecea zgomotos facandu-mi parca in ciuda stiind ca orice as face nu il pot opri, insa nu vreau nici sa il ajung din urma... Asa ca il las sa fuga de mine , sa se indeparteze si sa ma priveasca din partea opusa a drumului. Imi inchipiam cum e sa nu existe un Rai... Cat de usor ar fi. Totul ar avea un final, si nu as avea nici o teama pentru consecintele asupra unor fapte ce le savarseam. Stiu si stiam mereu ca orice decizie de-a mea imi va alimenta sufletul si imi va goli mintea sau invers. Ma doar pe mine insami fiecare decizie atunci cand stiu ca ea da unei persoane sperante iar alteia d...

Lasam la o parte rautatile oamenilor, si am gasit daca va vine sa credeti ceva mai dezamagitor de-atat. M-am uitat peste niste poze, aproape de locul meu natal , Petrosani, care arata defapt nepasarea celor ce traiesc in aceasta tara. Povestea trista a unui colt de Romanie, de azi este lacul Vidra , fondat in 1972 are un volum 340 mil. m3, suprafata 940 ha, lungime 9 km pe care il gasim in jud. Valcea. Peisajul este exceptional, asadar nu de asta ne legam acum, ci de restul povestii pe care le veti vedea in pozele mai jos postate. Nu putini sunt cei care au umblat prin locurile amintite si au ramas remarcati pozitiv de splendoarea acestui loc, insa doar din punct de vedere peisagistic , ramanand mai apoi profund dezamagiti de administrarea locului si transformarea acestuia intr-o zona turistica. Exploatarea zonei din punct de vedere turistic nu ar fi fost deloc greu, luand in considerare zona larg deschisa , inconjurata de paduri de brazi si un aer de munte curat. Candva insa , se par...

Prietenia intre femei exista? Desigur! Pana la aparitia primului barbat... Care e subiectul postarii de azi? Prietenia cu o diva... Ce este o diva? Dragul nostru Wikipedia ne salveaza din nou : "termenul a început să fie utilizat pentru alte femei admirate în mod deosebit". Admirate de cine? De sine, prietene false ce barfesc apoi in absenta divei , si ...? Naiba mai stie... Partea de conexiune a postarii insa e prietenia mea cu una din aceste superbitati ale societatii in proprii lor ochi si o tampenie falsa in fata celorlalti. Prietenie care a durat ani de zile , timp in care ne-am mancat viata una alteia, ne-am impartit aceeasi banca de liceu si jumatate din timpul liber din afara scolii, totul pana cand a dat de putzulica. Una experimentata si trecuta prin viata. Inteligenta la apogeu ce a prostit-o cum mare mi-a fost mirarea. ( Cu stima pentru el si regret pentru ea ). Cum mi-am dat seama ca e o diva defapt? Cand am vazut pentru prima data piciorusele ei palide in sand...

Traiesc in Romania, si asta cred ca e cel mai mare cosmar al meu. M-am scarbit de-atata lume proasta-n jurul meu si de oameni falsi ce asteapta sa te calce in picioare la fiecare pas. Urasc mai ales barbatii ce cred ca o femeie are doar o intrebuintare, acea de a satisface orice dorinta a sa. Uita ca ea e un om, ca are sentimente si are amintiri. Urasc tot ce tine de lumea asta de cacat, si de banii ce fac lumea sa se-nvarta. N-am chef de nici o postare mai lunga, voiam doar sa ma descarc si sa zic scurt, ma pis pe ea tara de tarfe si labari!

E vina mea ca traiesc intr-o lume de mascarici ciudati ce se plimba agale pe bulevard ? Ma simt un rebut dintr-o specie aparte atunci cand pe langa mine trece vreo domnisoara cu nasul pe sus si o geanta ce-i atarna sleios pe bratul ei atat de subtire incat te intrebi serios cat e cantitatea maxima pe care o poate contine geanta incat sa nu gasim parti din respectiva diva in urma ea, ca in povestile cu Hansel si Gretl. Unii din prietenii mei fac parte mai nou din aceasta tendinta de a deveni extravagant intre ceilalti extravaganti... Ma intreb uneori cum mai e loc pentru atatea dive ce se nasc peste noapte si ofilesc in vreo doi ani la bratul unui zbarcit si cu un urlator ud pe care trebuie sa il schimbe in cateva minute daca nu vrea sa aibe nasul fin pe interior. Aveam prieteni normali, nu va ganditi ca eram nebuna sa umblu cu genul asta de oameni, dar se pare ca timpul schimba totul... Hai sa gasim cateva exemple... A fost odata ca niciodata o fetita uratica si palida la fata ,cu ochi...

Incerc sa neg tot ceea ce simt, sa parafrazez lucruri pe care nu le cred, sa imortalizez in fotografie imagini abstracte, comune pentru restul din jurul meu , insa pentru mine un sfert de viata intr-o imagine completa. Am ajuns prea departe de tot , de simtirea unui om normal si de umanitatea pe care ar trebui sa o contina fiecare suflet in parte. Ma consider deseori neom... ma simt un animal feroce gata sa atace orice ii sta in calea fericirii, insa caut acea fericire in fiecare colt al lumii si ma mint. Trec cu vederea greseli, si ma mint incontinuu ca lumea nu e asa cum o cred, ca eu am vreo problema mentala si restul sunt normali. Asa ar fi logic daca e sa luam in calcul regula majoritatii, insa nu pot fi ca ei. Mi-e dor de lucruri simple. Mi-e dor sa stau pe banca sub magnolii primavara fara sens , sa se intunece si sa numar stelele ce sclipesc mai tare, sa ma joc cu omul ce-l iubeam si sa stam fara urma vreunei griji, intinsi pe spate in iarba, uitandu-ne la stele si la luminile ...

Cu o zi inaintea de ziua barbatului, viceprimarul orasului meu natal, Petrosani , Dl. Cornea Claudiu Lucian , ne arata efectul pastei de dinti pe care si-o permite din bugetul local , zambind pret de o jumatate de ora incontinuu, privind spre ciorile ce isi pierd casa. Nu vorbesc ironic, ci la propriu, pasarile isi pierdeau cuibul din copacul vechi de zeci de ani , plasat in statia de la Romtelecom. Care a fost problema copacului? Era batran... dupa spusele lor. Probabil in viziunea lor , batran inseamna mare si gros. Acum probabil unii dintre noi il inteleg pe domnul Cornea de ce se crede atat de tanar si voinic desi s-a nascut in toamna anului 1975. Jumatate de ora s-au straduit muncitorii primariei sa se lupte cu copacul ce a rezistat la masacrul creat de cel cu drujba ce o manevra in stil manelistic. A cedat doar cand un cablu legat a fost smucit de muncitori , si a cazut de-a lungul drumului, lasandu-se prada mai marilor orasului pentru cativa bani de buzunar in plus pentru un wee...

Sunt cuvintele tale care ma acuza in fiecare zi de vreo greseala neintentionata, si acuzatiile lor, a celor ce nu ma cunosc decat dupa fizionomie , sunt privirile dure care le vad din partea celor pentru care as fi facut orice sa le fie bine in fiecare zi in care faceau parte din viata mea. Si totusi s-a ajuns la situatia in care mi-e teama sa mai numesc vreun nume pentru definitia cuvantului 'om'. Ma simt uneori de parca nu as face parte din intregul ce desemneaza omenirea de azi. Aveam pana nu demult oameni ce se autonumeau prieteni, acum din ce in ce mai mult tind sa o cred mai prietena pe Otilia, din Chisinau decat pe Bianca ,cea care mi-a fost prietena ani de zile, ori Carmen , cea care mi-a fost colega de banca tot liceul si isi petrecea mai mult de 10 ore zilnic in prezenta mea. Excluzandu-le bineinteles pe Silvana , alias 'ghiozdanel' care acum e plecata in tarile calde cu burtica mare si a uitat ca ma acuza pe mine ca nu voi face nimic cu viata mea, ori Sonia ...