J.D.

Erau doar luminile ce nu se mai uneau pentru a forma o cale spre o lumina puternica finala. Iti mai amintesti insa de acel moment, acea poveste ce nu a avut niciodata un happy end? Poti sa faci ce vrei de maine! Sa te plimbi pe bulevarde, sau sa-ti doresti sa paseasca lumea pe tine sub forma de dale pe un bulevard celebru. Nu te mai insotesc. Am obosit s-alerg din ce in ce mai incet spre ceva inexistent. Pasii mei nu te mai urmeaza , iar eu nu ii mai fortez. Atata pot. Atata vreau. Nu mai pot fi fata care plangeam intr-una, si care isi pierdea cate o bucata de suflet pentru fiecare pas ce nu ti-l mai auzeam pentru ca fugea in directia opusa mie. Nu mai conteaza de ma lasi in mijlocul unui drum, chiar daca ar veni si moartea spre mine. O astept cu drag, tu doar pleaca. Nu te mai uita in urma. Tii minte cum stateam si umezeam pielea fetei mele iar tu radeai si simteai placere. Iti umpleai inima cu razbunare. Savureaz-o,e ultima, caci inamicul tau s-a sinucis! Si nu ! Nu ma mai suna cu vr...

Nu am cum sa iti scriu, nu vad... Ma chinui fara rost sa descifrez ultimele mesaje pe care le pot scrie. Ultimele! Nu mai rezist sa ma complac in situatii idioate, si sentimente nerecunoscute. Am facut greseli, poate mai multe decat ai tu luni de viata, dar pot fi altceva. Am vointa asta. Sti asta. Cand imi pun in cap ceva, obtin...sti asta! Ma cunosti mai bine decat oricine! Da-i drumul, alearga singur prin propria ta ploaie! Eu voi fi bine, aici in natalitatea ta, m-am obisnuit sa fiu asa...lasata singura intr-un oras nesigur. Din nou. De aceeasi persoana pe care o lasesem candva sa fie totul pentru mine. De ce faci asta? De ce dai vina pe mine ca apoi tu sa treci mai usor peste multe. Cum ma poti acuza mai apoi ca ma schimb, ca sunt rece? E 13:47... unde sunt? La 3 km distanta de unde ar fi trebuit sa fiu. Si nu, nu am cum sa am incredere ca va fi altfel de data asta. Nu mai pot sa ma mint ca nu e nimic demonic in noi doi. Stiu doar ca nu mai pot...nici sa scriu...nici sa uit....nic...

Fara nici o referire directa asupra unor categorii sociale , sau umane, m-am cam lamurit azi ( daca pana acum inca aveam dubii ) ca cei care pretind a lucra in slujba lui Dumnezeu, sunt defapt mai pacatosi decat oamenii simpli. Am fost azi in Catedrala din oras. Oameni batrani, ce abia mai stau in picioare ingenuchiau in fata unor tineri ce pretind ca au terminat teologia, evident fara rost. Am vazut azi cat de fanatici sunt oamenii cand vine vorba de religie. Nu ii atac, nu ii judec, dar daca vrei sa te rogi unei divinitati, oricare ar fi ea, o poti face frumusel si acasa, la serviciu, sau in oricare alt loc. Divinitatea e pretutindeni nu? Deci nu te aude doar din cladirea mare , impunatoare si ornata cu auriu ca si casa unor rromi mai instariti. Nu am inteles niciodata de ce exista meseria asta , in sensul unui salariu , carte de munca si evident multe alte privilegii. Slujesti o divinitate nu? Deci o faci pentru ca o adori, crezi in ea si sti ca te ajuta, nu iti faci din asta o mese...

Traiesc visul unui roman simplu. Si ma numesc asa pentru prima data in viata mea. Nu sunt mandra deloc. Am parasit ardealul. Iar sentimentul ciudat de 'acasa' inca ramane in interiorul meu. Am incercat sa mai postez de multe ori ceva , ma tot straduiesc sa nu vad ultima postare atunci cand intru pe blog. Nu am prea mari idei, si nici starea necesara unei postari de o mai mare amploare. Ma simt de parca as fi pierdut totul. Si trebuie sa o iau de la inceput. Incepand chiar cu invatatul unui mers, pe niste drumuri mult mai urate acum. Nu mai am parte de vis, nici speranta. Ambele vise ale mele de pe vremea scolii generale s-au pierdut in aceeasi vacanta. Si asta doare ingrozitor. E prima data cand recunosc ca sunt doborata de propriile mele alegeri si sentimente. Merit insa totul. E vina mea... E doar vina mea... Pentru tot ce se intampla de azi inainte!

Dupa cum spuneam candva in alte postari. E un timp pentru toate. Acum e timpul sa plec. Fara regrete ca alta data, fara sa ma uit in urma. Fara sa mai vreau sa fac ceva in afara faptului ca trebuie sa imi rezolv greselile in legatura cu mine si cu momentele in care am lasat ca altceva sa stea mai presus decat mine. Am gresit enorm facand asta. Si pentru asta lucrurile nu vor mai sta la fel. Sau mai bine zis "nu o sa mai fie la fel, pur si simplu". Poate ca au fost oameni ce au sustinut ca nu sunt egoista. Voi fi. Promit! Nu voi mai recunoaste nici o slabiciune sentimentala si nu ma voi mai lasa calcata in picioare. Voi tine insa minte totul ca o poveste ce si-a mutat destinatia, si au murit cativa actori. Se mai intampla nu? Si fiecare rau te intareste. Si stiu sigur ca undeva in spatele lacrimilor ce le am acum in ochi se ascunde o fiinta ce nu are mila. Va veni si vremea in care voi spune fara nici un pic de regret "now it's your turn to cry". Credeam ca undev...

Fiecare om are propria sa gandire. Insa gandurile tale determina realitatea. Esti ceea ce gandesti. Credeai ca sti totul? Nu... Stiai ca nu stii. Daca insa ai cam 2 ore libere din viata si suficienta rabdare si concentrare sa pricepi, uita'te... Merita! [ Vincere aut mori! ] Secretul Legea Atractiei Partea 1-a (din 2 parti) Si partea a doua... Secretul Legea Atractiei Partea 2-a (din 2 parti) " ...Incepi student, continui farmazon, devii savant sau ministru și termini călcat în picioare de mulțime sub formă de Bulevard... "