J.D.

Cu foarte mici exceptii, incercam din rasputeri sa ignoram totul din jurul nostru. Observam asa numite frumuseti ce trec pe langa noi pe strada, iubim falsitatile si adoram prostia. Ne place sa vedem ca exista oameni mai prosti decat noi. Ne face sa ne simtim atat de inteligenti, dar niciodata nu incercam sa ne duelam intelectual cu cineva care ne depaseste. Cati dintre voi nu ati intors capul pe strada dupa o fata cu parul lung, indreptat cu placa, cu tenul curat de fond de ten, cu ochii machiati pana la frunte, si buze ce sclipesc? Cate dintre fete nu au intors capul dupa masini decapotabile , negre, cu geamuri fumurii, si jenti cromate? Incercam fiecare dintre noi sa ajungem intr-o casa frumoasa,cu geamuri mari, cu multe camere, tacamuri de argint, si sa facem orice incat sa ne simtim miezul universului cuiva. Dar cum e atunci cand in fata palatului tau mult visat sta gramada de gunoi a vecinilor si al tau? E dupa gard si asta te multumeste? Ce mai conteaza ce e in fata portii tale ...

Chinuiam un vis ce n-avea sa se implineasca niciodata. Iar ceva din mine nu voia sa inteleaga asta niciodata... Am ranit, intentionat de cele mai multe ori persoana pe care o iubeam, dar ce conteaza atunci cand nici macar nu conteaza si nu realizase niciodata ce insemnase defapt pentru mine fiecare moment cand ii vedeam privirea ce se uita la mine intr-un mod anume, sau cat de bine ma facea sa ma simt cand ii simteam pielea uda pe racoarea pielii mele... Am incercat sa uit totul, sa mint partea mea sentimentala... Sa il mint pe el ca nu simt nimic... Si a crezut , sau pur si simplu asta a vrut sa creada... Nu mai pot continua un razboi inutil... Asta e pentru tine, Kinder...

Nu am nici o intentie sa fac reclama unor lucruri doar ca sa va obosesc, insa am descoperit fara sa vreau un talent impresionant din punctul meu de vedere. Michael , pentru ca asa se numeste cel care realizeaza aceste capodopere, se foloseste de imaginatia sa din plin atunci cand imbina fotografia clasica cu programul digital de retouch-ing. Si o face exceptional, caci rezultatul e de-a dreptul uimitor. Va las in compania unor fotografii realizate de el, in coltul carora veti putea vedea fotografia de la care a inceput totul. Cat despre arta lui in sine? Tot respectul! Pentru mai multe imagini, vizitati site-ul oficial al lui Michael :

E primavara, imediat fetite gingase si perfecte pentru reclama la glet vor aparea pe scaunel la terasa si vor servi pentru gatuletul lor firav o apa plata si la-maie. Multa la-maie. M-am saturat sa vad in fiecare zi cate o fata pe strada ce crede ca ea a pus frunza pe capsuna. Se plimba agale odata cu venirea primaverii de parca ea a fost cea care a inventat mersul pe jos. Incearca sa para fatala, asadar isi pune piciorul pe asfalt cu grija, daca arde sau e vreo pietricica pentru ca nesimtitii de la salubritate nu au curatat trotuarul iar piciorusul ei se clatina-ntr-o parte si tocul ei subtire de 12 cm nu o mai asculta? Ar fi o tragedie. Iti inchipui o pisi cu piciorul in gips? Vai de mine... Fara nici o urma de rautate pentru femeia in sine, si cu un respect total pentru putinele exceptii, azi spun cu mana pe inima ca m-am saturat de pitipoance proaste. Imaginea clasica pentru una din ele? Priveste alaturi.. Ce au in comun toate "felinele" astea de prost gust? Dupa cum se ...

M-a cuprins un sentiment pe care-l uitasem demult. Voiam cu nerabdare sa ma uit in amintirile oamenilor care au facut parte din viata mea. Imi amintisem multe fraze, momente si dispute ce le privesc acum cu amuzament. Imi lipsesc unii dintre ei. Imi e dor de cea care-mi umplea ziua, cu care deraiam mereu de la cate o ora la care nu am invatat si ne pierdeam pe drumul de la garaje spre magazin. Cate faceam doar sa treaca timpul si sa nu fim vazute de nici o persoana ce ne-ar putea scoate la lumina maleficul plan de a nu ne intalni cu mr. pinguin. Si de cate ori ne uitam in oglinda doar sa stergem din defecte atunci cand plecam spre casa si voiam cate o privire in urma pasilor nostrii. Mi-amintesc si acum zambetul ei larg atunci cand eram intrebata indiscret de 12 D, iar eu ma inroseam de parca varsare o calimara cu cerneala rosie pe fata mea. Cel mai dor imi e insa de canile micute cu ciocolata calda , pe fotoliile de afara, la o discutie nefolositoare pana lumina disparea de pe cer...s...

Invaluie-ma in tacere, si-acopera-ma cu un val de sperante. Ia-ma de mana si fugi cu mine acolo unde doar sunetul vorbelor tale le aud. Si nici un alt sunet sau regret nu-si are locul. Tine-mi degetele in stransoarea mainilor tale ce s-au maturizat odata cu mine. Arata-mi ce-ai devenit si priveste-ma si pe mine in detaliu. M-ai udat cu iubire aparte, si-am crescut sub ochii tai caprui. Am adormit in atatea seri cu tine, in bratele tale atat de firave, stiind ca dimineata te vei trezi inaintea mea sa ma privesti cum dorm si sa-ti faci propria linie melodica din respitatia mea pentru ziua ce urmeaza. Nu-mi aminti niciodata ultimele tale cuvinte, nici eu nu le-am uitat. Le-am sugrumat doar cu dorinta extrema si le-am depozitat in colt de minte. Am invatat sa schitez zambetul multumitor dar fals din ziua cand m-ai lasat s-ador si sa-mi visez cosmarul ce se deruleaza inca la fel ca un film ieftin de mana a doua romanesc. E suspect de simplu s-adormi singura. Sa te invelesti cu grija ca si c...

De ar fi totul atat de simplu. De as putea sa imi maschez urma pasilor mei in nisipul de pe asfaltul de proasta calitate. Vreau sa fug de propria-mi umbra, si sa incerc sa remarc fiecare sacrificiu pe care un om din prejurul meu il face pentru mine sau cu mine. Dar care e scopul? Fiecare om face ceva doar daca are ceva de castigat sau e obligat sa o faca. De ce suntem noi oamenii atat de complicati? Mi-e dor de zilele in care stiam sa apreciez fiecare lucru marunt fara sa ii privesc in esenta. Imi lipsesc orele in care radeam fara vreun motiv anume si mi se citeau fraze intregi din culoarea ochiilor. Acum parca si ei sunt mai rataciti, parca imbatraniti prea devreme de un val de regret. Dar regret pentru ce? Mi-e ciuda de un singur lucru. De faptul ca am uitat cum e sa iti simti iubirea cu fiecare por al pielii, cum e sentimentul in care sute de furnicaturi nu-ti lasa picioarele sa paseasca, ori de inrosirea fetei fara voie, sau fluturasii fara astampar din stomac. Candva simteam senti...

Martie? Nici nu am realizat ca deja e primavara, din punct devedere anotimpic. Ar trebui sa vad zambete pe fetele oamenilor ce azi par triste, sa nu se intipareasca urma de pantof grabit in zapada si sa se simta in sufletele celor de langa noi renasterea dupa o iarna grea. Dar se pare ca sufletele lor au uitat sa reinvie. Au ramas in pragul mortii si adorm in spatiul vidat dintre realitate si vis. Nu mai pot auzi nici un 'la revedere' cand las in urma ceva ce imi face rau. Dar nu stiu nici altii sa ma invete cum sa fac asta. Nu mai am rabdare sa creez un zambet cu un altul anterior. Nici chef de scris nu mai am... Si primavara asta mi se pare mai moarta decat toate...