Treceți la conținutul principal

O zi ca ieri , ca maine!

Urla incontinuu.... Cuvintele ii ieseau pe gura inainte sa le pot lega intr-un text pe care sa il pricep. Ma speriau inca , imi gaurea pielea cu o sete enorma de a-mi strapunge sufletul odata ce l-au gasit. Eh... teapa pentru asta... nu o sa il gaseasca... Zambeam in sinea mea , intrebandu-ma cat de idiot trebuie sa fi sa crezi ca o persoana care a trecut prin atatea mai are suflet. Traiesc doar pentru ca inima imi bate , si-atat! De ai sti ce aritmic bate insa. Ha ha! Se pare ca nimic nu e la locul lui in viata mea. Dar cine vrea, mereu mi-au placut lucrurile haotice!
Ma asez pe pat... pornesc televizorul si butonez in cautarea unei emisiuni interesante care sa-mi ocupe noaptea. Imi pun paharul de bere si-astept ca sticla sa se abureasca. Ador berea cand e rece! Gasesc si emisiunea. "Femei criminale" Da!! Cele mai periculoase fiinte sunt femeile atunci cand o iau razna. Sunt multi care ar zice asta. Sti insa ce nu imi place la seara asta? Perna asta ciudat de moale. Bleach....macar nu e roz. Le pun insa una peste cealalta si-mi afund corpul in ea asteptand sa se incalzeasca. Beau si citesc subtitrarea emisiunii. Ce minte diabolica! De ce ti-ai ucide partenerul de viata pentru ca nu ti-a oferit un copil? Eh...se pot infia , sau poate e impotent , cine stie! Si in plus , cui ii trebuie o chitaitoare mofturoasa prin casa? Si ma bufneste rasul la gandul meu... Oare de ce? Stii ce se spune despre vulpea cu strugurii ei nu?
O alta seara s-a scurs... ma invelesc bine , imi golesc paharul si las televizorul pornit pe animalele care se rostogolesc pe ecran pe fundalul unui sunet ce te-adoarme... Atunci cand dorm, pot fi ce vreau eu! Atunci cand visez am dreptul la orice... Viata mea e perfecta atunci si nu vreau nimic in plus. Timpul grijilor si problemelor poate fi maine dupa prima clipire din ochi....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...