O luna... de cand zambetele si glumele au devenit mai serioase. De cand am vazut dincolo de ele si am citit printre randuri. Am pus zi de zi cap la cap puzzle-urile din cuvintele fiecarei zile. Am aflat mai apoi ca erau mai multe decat as fi putut umple o masa de cafea... Cine ar fi crezut ca cineva ma putea privi de dincolo de usa , prin sticla dreptunghiulara , din camera plina de zgomot? Si ce sa priveasca? Un om care munceste pentru un scop doar de el stiut. Ce e interesant in asta? Nu m-as fi gandit vreodata ca o zi normala de octombrie avea sa imi schimbe viitorul. As fi ras din adancul sufletului daca imi spunea acum cateva luni cineva ca mai pot simti vreodata ceea ce am simtit candva pentru acealsi K.P si un S in plus... Eram un simplu om care a trebuit sa fie la locul in care trebuia reparat ceva.. insa nu credeam ca ceea ce va fi reparat va fi sufletul meu. Privirea lui... Pupila marita dincolo de refuzul irisului de fiecare data cand ma vedea nu avea cum sa minta. Dar av...
...o fiinta simpla...simplu de neinteles...