Treceți la conținutul principal

Cadou de Craciun!

Nu poti sa ai totul niciodata se pare...

Am lasat trecutul acolo unde ii este locul , si unde trebuia sa ramana de acum mai bine de doi ani , fara regrete , remuscari sau dorinta de intoarcere. Pentru prima data dupa atatia ani , ma simt intr-adevar bine si implinita cu chipul pe care il vad in fiecare dimineata. Ador prima si ultima privire care ma conduce spre viitor in fiecare noapte. Se zice ca "nu conteaza cat astepti , ci pe cine astepti". Cata dreptate!
De fiecare data cand ma uitam la fix la ceasul digital de pe al doilea raft in timp ce-mi ocupam copilaria cu desenele animate de pe cartoon network ori filme horror pe hbo la 22:30 in fiecare seara, speram ca acel brunet dragut care ma iubeste si ma va iubi o viata va fi cel alaturi de care am crescut. Si mi-a placut ideea o perioada , pana mi-am dat seama ca nu el este alesul. Niciodata nu a fost mai mult decat o etapa trecatoare reciproca. Nu era viitorul meu sa fiu in trend , nici sa schimb Bega cu Sena. A fost frumos ce-i drept, si sunt fericita ca nimeni in jurul meu nu a trait la aceeasi intensitate ca mine fiecare sarut , imbratisare sau masajul ce ma adormea in beciul meu de langa strada principala. Si am iubit! Oh, si cat am iubit inca... Mi-as fi dat fiecare rasuflare pentru micutul meu demon cu fata de copil. Insa orice inceput are un final , mai devreme sau mai tarziu , am realizat fiecare ca fiecare trebuie sa fie alaturi de raul lui...mai celebru sau mai necunoscut. Si momentan am si acum... Maleia mea micuta si inghetata...Stiu insa ca odata cu venirea ghioceilor mult prea sensibili pentru gustul meu ... Dambovita imi va strange lacrimile atunci cand lucrurile merg prost. Sunt sigura ca sunt si acolo banci pe malul ei... Intre timp , tot ce mi-as fi dorit in preajma Craciunului...era liniste, iubirea incomparabila dintre parinti si copii, un kilogram de portocale in plasuta pus sub brad in timp ce faceam cumparaturi sa nu ma intalnesc cu "mosul".... instalatii luminoase la geam , cu caloriferul cald la picioare in timp ce privesc cum ninge... Dar tot ce primesc anul asta... e acelasi regret.. pentru ca fumurile nocive au castigat in fata clasicei familii...

Craciun Fericit va doresc! Bucurati-va de lucrurile marunte.. detaliile fac diferenta mereu intre fals si implinire!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...