Treceți la conținutul principal

Roman? NU!...



Am stat 2 ore cu ochii inchisi azi sa adorm...am incercat si acum jumatate de ora...dar nu reusesc...nu stiu inca din ce cauza...Voiam sa vizionez un film dupa ce schimbasem cateva vorbe cu cativa prieteni de-acasa... si...am primit un mesaj...defapt hai sa spunem mai direct... un mass pe messenger ca pricepe mai multa lume... Era un link...si din lipsa de ocupatie dau click...se deschide pagina de youtube...si ca titlu avea "anti-unguri"... Instant mi-a starnit interesul...M-am uitat pana la capat la filmarea respectiva si am citit din nou ce scrisese patriotul din lista mea de messenger... Cu toata indiscretia injura ca la fermoarul cortului...descria organe sexuale si tematici sexuale... Si evident ,nu scrisese corect gramatical in limba romana pe care o iubeste atat de intens... Am continuat sa ma uit la celelalte clipuri pe aceeasi tema... aceleasi postari...injurii si dovezi clare de cultura lipsa a celor care scriau... Nu am spus niciodata ca toti romanii sunt rasisti... Da! Si eu sunt rasista, cu rromii, dar doar cu unii...defapt nu e vorba de rasism...e vorba ca urasc tot ce contine incultura...fie roman, ungur , rrom sau orice rasa.. pur si simplu urasc scursurile societatii. Dar iata ca au ajuns cumva ( si inca ma gandesc cum au ajuns la performanta asta ) sa isi creeze un cont pe anumite site-uri si fara prea multa documentatie despre origini, tara, istorie, cultura ...fiecare prost se apuca sa categorizeze anumite aspecte despre un popor anume... Romanii clar au avut mereu ceva cu ungurii si invers... Dar sa nu generalizam... Asta insa n-a contat atunci cand eu erau copila de clasa 1 sau a 2 si cei de clasa 7-a ma pandeau in fiecare zi sa ma bata... doar pentru ca sunt de origine maghiara... Ba mai mult...parintii mi-au fost martori de multe ori in viata mea cand am avut probleme din aceasta cauza... Nu odata ajunsesem acasa cu ochii vineti sau plangand pentru ca patriotii aveau ceva cu mine...Nu ma vedeau ca om niciodata..nici nu ma puteam juca vreun joc cu ei... parca eram un mostru.. Dar nu mai conta asta dupa ceva vreme...ma obisnuisem si eram fericita de faptul ca sunt altfel decat ei... Am avut insa probleme si cu inscrierea in clasa 1... Trei saptamani mama mergea zi de zi la scoala sa rezolve cumva ceva... Ajunsesem in 1E dupa ceva interventii...de ce? Eram de nationalitate maghiara si scoala era una romaneasca... dar iata... ca dupa atata vreme am ajuns sa cunosc limba aceasta mai bine decat 30 % din romani... Si indiferent ca s-au obisnuit cu mine sau nu...sunt mandra de ceea ce sunt..asa cum sunt.. pentru ca da! NU SUNT ROMANCA! Si imi place asta...

Comentarii

  1. Jolli pt noi sti care nu trebui sa zic,nu conteaza nationalitate esti pt noi conteaza cine esti si nu sunt Unguri rai intradevar uni sunt,dar cum sunt in fiecare nationalitate si Romanii sunt rai dar nu toti si Rromii sunt rai dar mai gasesti si oameni calumea acum depinde de fiecare om cum ii nu conteaza rasa sau alt ceva.....

    RăspundețiȘtergere
  2. Tamarasan Daniel20 aprilie 2010 la 02:42

    Nici eu nu am avut niciodata nimic cu ungurii sau cu alte minoritati. Eu am prieteni unguri si sunt oameni perfect normali. Sunt de parere ca intr-o prietenie nu conteaza nationalitatea sau cetatenia ci felul de a fi al sau. Cat despre cei care au ceva cu ungurii in special, nu stiu ce sa spun. Cred ca asta a fost in educatia lor, dar ai dreptate ca in general numai acele "scursuri" aduc comentarii gresite asupra unui fapt. Mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Jolanda,chair nu conteaza nationalitatea,caci nu poti judeca un om,dupa faptele unei generalitati,cunosc rasismul asta,caci la noi,exista acelasi lucru..si e absolut normal pentru ei...dar la un moment dat ajungi sa nu iti mai dai seama pentur ce sunt judecati...
    asa ca Succes in continuare,si nu te descuraja din cauza persoanelor cu pareri"Comuniste"adik "Rasiste":)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc tuturor celor de mai sus care imi sustineti punctul de vedere... Stiu ca cei care imi sunt prieteni ma vad pe mine ca om si nu prin prisma unei generalizari ale vreunui popor anume... Otilia iti multumesc pentru sustinere si astept sa imi explici odata rasismul de la tine... Si detalii despre 'lumea comunista' :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Cultura -si spune iar cuvantul.Omul care n-a avut nimic in viata aduna tot felul de lucruri inutile pe care le pazeste cu strsnicie .omul frustat de viata libera -exagereaza cand se vede necontrolat. Lauda de sine duce la ...URA . Impotriva oricui si mai ales impotriva celor pe care nu-i poate ajunge din urma ;
    Sper ca,SE VA REZOLVA ASTA ATUNCI CAND ./ copii nu vor fi crescuti de bunici ,matusi si unchi cu parintii prin europa si profesorii vor fi mai filozofi decat mostenitori ai ADN-ului celor de acum 30-ani si la randul lor ,,culmea ''tot cadre didactice..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Oamenii‑Anotimpuri

Există un tip de liniște care se așază peste orașe exact când semafoarele încep să clipească mai des ca niște metronome obosite: o liniște care nu are nevoie de noapte ca să se facă simțită. E liniștea care se insinuează între două notificări, între două „am înțeles” și un „revin eu”, între un salut și ușa care se închide. În această liniște se coace, fără spectacol, singurătatea modernă: nu a celui izolat, ci a celui care trăiește în apropierea tuturor și în atingerea nimănui. Ne trezim din ce în ce mai des cu un fel de oboseală lucidă: corpul își face datoria, mintea bifurcă liste, dar undeva, într-un loc greu de numit, ceva încetinește. Nu e o tristețe stridentă, ci o uzură fină. Nu ține de vârstă, deși îi împrumută limbajul. Așa apare îmbătrânirea înainte de vreme: nu în riduri, ci în rezoluții emoționale coborâte, în viteze de reîncălzire tot mai mici, în ezitarea de a spune „îmi pasă” fără plasă de siguranță. Mă gândesc lucid la aceste lucruri intre monitoare... Există un spațiu...