Treceți la conținutul principal

Adio...


In vremea asta toata care a trecut... si nu am scris...si nu am mai permis nimanui sa ma cunoasca, nu m-am lasat purtata de val...si mi-am ingropat sentimentele...imi dau seama... ca... parca am uitat sa exist... E asa sec tot ce se intampla.. Vad inca aceleasi lucruri care nu s-au schimbat in ciuda faptului ca eu sunt total alta...
Tu inca nu imi spui ce simti... Nu vrei sa ma vezi... Ma privesti trist atunci cand imi vezi ochii dimineata, dar exista rar seri in care zambesti cand zambesc si eu...
Vreau doar sa stiu raspunsul la cateva intrebari...Da! Am multe intrebari...si nu sunt interviuri...si doar pancarte care imi condus drumul vietii mele in functie de raspuns...Una din cele mai mari intrebari e ... ' Te mai gandesti la mine atunci cand imi spui ca m-ai uitat?' ...
Am cateva momente de slabiciune care stiu ca ma vor costa scump...dar poate va fi la fel de criza in sufletul meu incat sa-ti raman datoare cu suficiente lucruri incat sa te intorci candva...
Si-n urma cu cateva minute am aflat!...Ca nu meriti nimic din ce pot eu oferi... Si cu asta inchei tot subiectul care te'a continut vreodata pe tine! I-ati adio...Mintea si inima mea te-a aruncat in strada!



E ultima data!..Promit...
Etichete:

Comentarii

  1. Anonim23 aprilie 2010 la 18:24

    Never say Never....crede`ma...ai "atuncat" pe multi in strada dar sti si tu ca te`ai dus ..le`ai dat mana iai ridicat, iai tinut in brate si le`ai fost alaturi...ce rost are sa te minti pe tine insuti? Sti ca sentimentele inving..indiferent de cat orgoliu sau mandra esti..nu`l vezi 1 luna...2 ...3, il "uiti" dar va fi 1 secunda ..o clipa..si tot va reveni..a trecut deja un 17...si realizam ca acum iti doresti (desi nu recunosti) 17 ala cu altcineva..sper doar sa va maturizati amandoi si sa treceti peste prostiile voastre pt ca nu merita sa stai sa suferi atata timp in tacere pt un pupic sau un sarut furat intr`o scare de bloc sau in fata la cine stie ce bar....ganditiva bine..

    RăspundețiȘtergere
  2. UnixGod23 aprilie 2010 la 19:31

    Anonim , am un feel'ing ca te cunosc ..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe