Ma gandeam acum cateva secunde, daca vreunu din voi, cei care imi cititi blogul intelegeti ceva sau doar va ocupati timpul pretios pentru a sta inca o vreme logat intr-o lume virtuala...Oricum, chestia asta ma descarca...ma face sa ma simt mai libera..si ma scoate putin din lumea mea prea plictisitoare uneori... Ma intrebam ce fac cei care au plecat cu lucrurile mele, si macar de erau ale mele, dar ai mei parinti se straduisera sa mi le ofere... Nici nu stiu ce sa fac in momentul de fata, dar stiu ca nu pot continua asa, nu cred ca mai pot sta in orasul asta care credeam ca imi va oferi un viitor mai bun...si iata ca am deja 7 luni si ceva de cand Petrosani-ul nu mai inseamna un fel de 'acasa' pentru mine...si nici o schimbare... Aceleasi zile plictisitoare, uneori cursuri, seminarii, regie de emisie, montaje, articole, si office 2003...Nici macar ecusonul cu 'presa', nu ma face sa ma simt mai altfel... si totusi era visul meu...dar ce rost are daca nu le imparti cu cineva miciile bucurii sau ...nu conteaza pentru cei din jurul tau...As vrea o viata altfel... poate nu in Romania asta de cacat...poate doar la 200 de km spre vest...nici macar nu stiu, cert este ca observ ca nimeni nu iti e defapt alaturi...si asta doare, dar e o durere pe care o ador...si decat sa iubesti ceva ce nu merita, e mai frumos sa urasti ceva ce e demn de ura... Am plecat...la o noua plimbare pe drumurile orasului meu de..asa zis...vis...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Ar trebui sa iti gasesti lucrurile importante din viata, nu e chiar asa de plictisitor tot ceea ce zici...candva stiai sa te bucuri de astea
RăspundețiȘtergere