Instinct de insecta

Desi era deja seara , o intreaga dupamasa ma cuprinsese pe scaunul de plastic din curte...Mi-aminteam pasiuni... Iar una dintre cele mai mari esti tu fiinta firava... As vrea sa fiu in locul tau, sa nu-mi pese de nimic...sa stai sa ma asculti si sa facem schimb de vieti... Sa vezi tu rautatea de-aici...si sa traiesc eu cu speranta ca pulberea vietii va sta pe aripile mele pana la capatul vietii mele...
Asadar...Fa inca un pas spre a deveni om, macar in unele sensuri...prefer sa fiu o insecta... Indiferent cat de scurta va fi viata ta.... Vino!... Apropie-te...nu vei mai avea motive de teama...Praful de pe aripile tale va disparea...dar nu vei avea nevoie...caci vor fi destui oameni cat sa te umple de praf desi dimensiunea dintre marimea noastra e exagerat de mare....
As vrea doar sa pot simti aerul ce-mi invaluie tot corpul...si sa zbor departe de tot ceea ce ma inconjoara acum.... Sa nu-mi pese daca tu, sau ceilalti ma acceptati... Sa imi pot petrece viata pe o frunza de copac...in apropierea unei ape...si singura mea grija e sa gasesc un bec aprins intr-o noapte calma pentru a-mi capta caldura pentru noua zi ce urmeaza peste cateva ore...

Vezi viata atat de simpla... atingerea unei simple picioruse firave...dar atat de brave incat pot sta pe vericala perfecta... o simetrie excelenta si o coloristica pe masura... O splendoare ce nu are cuvinte... Si pentru cateva momente macar... sunt acelasi TU... Si zbor deasupra celui ce m-a ranit..dar am grija de cei care m-au iubit... Vreau ca albastrul din mine sa te semnifice pe tine... ce-mi oferi orizonturi...ce ma porti printre valurile de aer...si ma faci sa trec peste orice rafala... Verdele meu e pentru stima celor care m-au sustinut mereu...cu multumirea fiecarui fir de iarba...frunza de copac... Galbenul e sentimentul meu pentru tine iubire...care esti doar a mea...si nu vreau a te imparti cu nimeni...caci nimeni n-a impartit-o pe deplin cu mine... Si negrul... acelasi pur si calm negru... e sufletul meu ars de oamenii ca cei pe care ii intalnesti azi... le oferi incredere... si ii sustii doar pentru a vedea cat de tare te dezamagesc si cat timp trece pana la urmatoarea gafa... Dar perfectiunea aripilor ma tin in suspans... Si ma fac sa trec peste toata rautatea fiintelor ce le vezi langa tine... Si par atat de inocente... Dar i-a mai priveste inca o data in ochii lor... Vezi realitatea?...

Iti multumesc pentru libertatea vietii mele acordata cu greutate... Nu uita draga fiinta... Natura umana te va desconsidera mereu... Va incerca sa iti taie aripile... Sa te invete ca nu esti bun de nimic...desi iti trebuie doar un orizont sa le demonstrezi ca nicidoata rangul lor nu va fi la standardele tale...
Praful aripilor mele insa nu rezista... iti ador viata... As da orice sa pot sta doar lipita de perete sa-mi incalzesc sangle putin...in loc sa-l vars pentru oameni... As vrea sa te intreb ceva... Fluturii plang?... Oamenii sunt slabi... isi varsa lacrimile mereu... de multe ori fara sens... si nu stiu sa zboare..e un mare defect... Dar eu...datorita tie... am invatat cum sa imi depasesc fortele proprii si sa ma desprind de pe sol...

Nu vreau insa sa te distrug... esti prea firav pentru viata de om... Prea pur pentru rautatea celor din rasa mea... Culoriile mele vor ramane la fel de obisnuite pentru ura de maine... iar tu nu vei fi singur niciodata...
Caci indiferent pentru cat timp...unde...si cat de singur vei fi... 'Efectul Fluture' iti va fi doar la o amintire distanta...