Treceți la conținutul principal

Urasc!!!...


Mereu am crezut in bunatatea oamenilor... in partea plina a paharului...si nu conta ca paharul se umplea... il gauream adesea sau il inclinam....trecand peste pasii care ma calcau in picioare si lasau urme adanci...Dadeam cate o sansa fara sa fac reclama din asta...ci pur si simplu inchizand ochii, bandajandu-mi sufletul si peticindu-mi inima si treceam mai departe... pentru nimic ... ci doar pentru a ma lovi inca o data de peretele realitatii pe care refuzam sa o cred...lasam deja dare de sange in urma pasilor mei de durere si nu conta pentru nimeni... treceau mai departe cu nepasare...ba mai mult...unii din ei mai puneau sare pe rana...sau cine stie...altii poate mi-ar fi facut cu placere alte rani mai adanci...decat sa le vindece pe cele create...Am auzit de zeci de ori texte de iubire si dovezi de doi bani prefabricate...dar ura lor era reala...plina de placere... Urasc oamenii care se autonumesc prieteni de-ai mei...ma urasc pe mine pentru ca ii consider prieteni...cand ei m-au extermina cu totul..si mi-ar distruge si amintirea din memoria lor si a celor pe care vor sa ii obtina... Ma urasc pe mine pentru ca am iubit fara sens, ca am iertat cand trebuia sa trec nepasatoare, ca m-am oprit cand trebuia sa merg mai departe... Ma urasc ca am plecat, ca sunt prea slaba sa rezist... dar ma iubesc ca am avut curajul sa-i infrunt pe toti...si-mi promit mie ca-mi revin...si-ti promit tie...Tu! Cel ce ma ranesti si ma vei rani de azi inainte...ca ultimul pas ce te va calca va fi greutatea mea intr-o pereche de Rbk-uri numarul 37... Nu uita!...fie ca sunt cazuta la pamant sunt cea pe care ai vrea sa o inalti dar nu vei avea ocazia... si indiferent ce simti nu conteaza...pentru ca sunt pregatita sa te-nfrunt cu ura... Adio!

Comentarii

  1. Deci nu stiu exact care si cum e faza....dar sincer nu mi`ar placea sa fiu in locul lui "TU" desi sunt momente in care "Tu" mi se potriveste ca o manusa...incepe sa`mi placa ce faci, nu mai esti fetita aia timida cu poezi prin caiete aruncate pe dupa pat...incepi sa iti lasi anprenta, asa cum vroiai mereu...sper ca In The End..sa nu fie chiar asa ...al tau anonim si poate prea copil cititor si fan ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iolanda se pare ca destinul iti joaca feste sau nu stii sa-ti alegi bine prietenii!Iarta-ma ca sunt asa direct dar spiritul de ortac pe care tu-l cunosti ma face sa-ti spun aceste cuvinte in ziua de Paste!Noi morosenii avem o vorba:prietenii nu trebuie sa depaseasca numarul degetelor de la o mana iar in ceea ce priveste dragostea ,statistic vorbind nu tine mai mult de 5 ani,asa ca fii pe pace!Cei ce se tin de mana dupa 5 ani de casnicie salveaza aparente.Exceptiile intaresc doar regula.Sa ne auzim cu bine si cine se supara taiem nasul,eu am un nas destul de proeminent si am de unde taia!

    RăspundețiȘtergere
  3. va multumesc amandurora... si stiu ca sunt multi care inca citesc ceea ce scriu si nu au curajul sa recunoasca asta... Imi revin..si sentimente nu voi avea pentru oameni de nimic... Am plecat din Valea Jiului sa-mi fac un viitor mai stalucit decat ar putea oricare din prietenii mei sa si-l faca stand aici... Si pun pariu ca daca ma voi intoarce dupa ani, tot aici ii voi gasi..la o cafea in gara... lucrand marutisuri...si sperand la o zi de maine mai buna...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ura, dragostea, admiratia... sentimente care ne fac sa ne diferentiem de alte vietati... daca acum urasti ceva/pe cineva, inseamna ca inainte ai/l-ai iubit... nimic nu este intamplator, nimic nu ne face sa fim Noi... iar sentimentele... ele sunt trecatoare, fie ele pozitive sau negative. Noi continuam sa fim "Noi" si ieri si azi si maine.
    Hristos a Inviat! Fie ca Lumina Sfanta sa-ti lumineze pasii spre liniste si pace sufleteasca! Paste Fericit alaturi de cei dragi!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...