Seara primei mele zile petrecute in redactia de stiri... Nu e tocmai asa cum ma asteptam avand in vedere ca 5 ore am stat fara rost pe o canapea iar langa mine erau cate 3 sau 4 jurnalisti cu experienta... Oricine m-ar fi contrazis la faptul ca am descoperit miraculosul leac al invizibilitatii l-as fi atacat irevocabil...caci azi eram pierduta in decor pentru oricare din ce aflati in aceeasi camera cu mine... Nu parea ca ar fi deranjat prezenta mea in nici unul din cazuri... Stiam insa stirii ce aveau sa fie prezentate...cu cateva ore inainte de a afla si restul telespectatorilor... Dar eram oarecum dezamagita de tot ce se intampla... desi la vazul usii de culoare rosu inchis... ritmul inimii mele batea surprinzator de repede... M-am uitat inca odata la placuta pe care scria simplu "Redactia Stiri" inainte sa apas manerul ce deschidea usa... Am intrat increzatoare...si fericita...dar nu mult timp a durat pana sa trec la a fi absenta... Am plecat intr-un final cu masina romaneasca a TVR-ului ca doar e televiziunea Romana...trebuia patriotism...Am vazut pentru prima data antrenament de balet...miscarile pline de gratie a micilor eleve...primul interviu in spatele camerelor... Sper ca e un inceput promitator...si totusi dupa toate neplacerile... Ma bucur de faptul ca eu am reusit sa fac asta... Si le multumesc lor...celor care azi au vazut un practicant in fata ochilor lor atat de ocupati cu stiriile de actualitate...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Totul se face pas cu pas!O sa-ti vina si tie ranul si o sa-ti amintesti cu nostalgie primele tale interviuri.Trebuie sa perseverezi doar ,dar cu ochii tai cred ca multe personalitati vor fi seduse ca in viitor sa-ti acorde interviuri!Sa auzim de bine si sa te simti bine ca practicant!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Fairy Tale... Sper sa imi amintesc intr-adevar cu nostalgie aceste vremuri..:D
RăspundețiȘtergereSucces Jolanda,forta si curaj,sunt sigura ca ai sa reusesti,pentru ca deja ai facut un pas destul de mare pentru a-ti realiza visul:*
RăspundețiȘtergere