Prieten...

...Sincer nu stiu prea bine cum sa incep...dar cred ca voi intra in subiect pe parcurs... Trebuie sa scriu iar descifrabil pentru voi care cititi...si cu subinteles pentru anumite persoane... Era perfect normala ziua pana acum...stateam de vorba...defapt incercam sa fac asta...in urma cu cateva minute cu un prieten...Nu conteaza care este el... Aflasem ca imi citeste blogul... Si m-am simtit ciudat... Si nu pentru ca as fi avut ceva de ascuns, asta sunt eu...si daca e prieten intr-adevar ar trebui sa accepte...Era un sentiment ciudat sa stiu ca unele adresari erau pentru persoana respectiva si le stia...si se abtinea sa aibe vreun comentariu asupra acestui fapt (pentru ca in general are comentarii la toate)...Era insa si un sentiment de linistire..pentru faptul ca stia ceea ce simt in unele momente...si isi ocupase cateva minute citindu-mi randurile chiar daca viata ne-a cam impins pe drumuri diferite...Dupa scurta discutie purtata simteam ca eram acuzata de ceva anume, de uitari despre anumite lucruri, de faptul ca de unele evenimente scriu iar de altele nici nu-mi aduc aminte... Dar nu e chiar asa. Le stiu acolo in mintea mea undeva, doar am nevoie de un impuls sa imi dau seama despre ce subiect este vorba. Nu imi pot restrange intreaga viata in cateva randuri sau amintiri. Desi par putini...sunt totusi aproape 20 de ani de clipe petrecute pe care nu le pot categoriza dupa importanta ori simtire la momentul respectiv. As vrea ca macar odata sa imi zica direct ceea ce ar avea impotriva mea, sau sa recunoasca lucrurile cu care ma sustine. Nu inteleg ce l-a schimbat asa si de ce vede in mine un inamic... Nu-mi amintesc evenimentul din august...nu...nu stiu care an cuprinde acea amintire marcanta pentru el...Ne marcheaza lucruri si sentimente diferite in momente diferite... nu ar trebui sa fiu acuzata de amnezie... Si daca gresesc, ei bine imi cer scuze, dar vreau doar sa stiu de ce atata negativism... As mai scrie multe, caci mai am de zis sute de fraze, zeci de clipe imi stau acum in minte dar nu tot trebuie postat...imi golesc mintea de amintiri ce ma descarca aici... dar le arhivez si pe restul... Si in plus, tot ceea ce s0a intamplat in viata mea va ramane in inima mea undeva...


si da...tu amicul meu..esti unul dintre ele...

Citand ultimele fraze... "Bine, sper sa fie si ultima...Nu vreau sa fiu interviul nimanui .. nici subiectul nimanui de pe blog"

Asa ca tot ce imi ramane e sa merg pana in camera..sa imi iau oglinda si sa imi repet ca sunt o proasta pana cred asta...