Mă numesc Jolanda... și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Frumos tot ce am inteles din ceea ce ai scris, dar poate imi spui tu tot ceea ce nu am priceput....
RăspundețiȘtergereMeghato a szoveg ,te szereted azt akinek ezt a par sort irtad csak valami visszatart.Minddennek van eggy hatara, jonak ,rossznak,vallasnak es meg ,a leg erzekenyebb dolognak.A szerelemnek ,aminek soha senki nem tudott igazi magyarazatot adni.
RăspundețiȘtergere