Treceți la conținutul principal

Certuri...

Daca as fi stiut ca odata cu spargerea vasului de la ea ar fi rezolvat toate probleme , l-as mai fi spart in mii de bucati... Am stat si am tacut, am trecut peste si am invatat sa inghit lucruri ce ma dureau, ma faceau sa ma simt un nimeni , sau pur simplu inferioara...dar toate astea doar cu gandul la o schimbare care speram ca va functiona de aceasta data... As fi vrut sa inteleaga ca lucrurile nu se rezolva prin ignoranta si nici prin cuvintele grele adresate. Aceleasi probleme ale lui le am si eu...in aceeasi masura, poate doar cu cateva in plus caci eu mi-am pavat un drum greu spre o facultate... Dar cer prea mult se pare ca el as ma inteleaga... Si as vrea sa am puterea sa plec fara sa privesc in urma, chiar si daca asta inseamna suicid... Nu vreau sa mai aud aceleasi certuri de care nu am scapat desi credeam ca va fi altfel din momentul in care anul trecut trenul spre vest s-a pus in miscare... Daca ma uit in oglinda vad aceeasi proasta, ce sta si plange ca o cretina... in timp ce altii o acuza de indiferenta... Urasc tot ce tine de mine, de prostia mea, de sentimentele mele si de oamenii care se afla in viata mea... Majoritatea sunt niste prefacuti...si ca sa scap de toti si de toate as recurge la orice...dar inca nu pot fi atat de lasa... In schimb astept momentul in care nimic din astea toate nu v-a mai conta...si atunci pot fi singura, in liniste si pace...pentru totdeauna...



Dar nu intotdeauna e asa... si as vrea doar ca momentul in care calea mea cea dreapta sa se iveasca odata...
Etichete:

Comentarii

  1. otilia29 aprilie 2010 la 20:53

    eu traiesc cu gindul ca viata e ca o zebra-o linia alba,una neagra....dar kind vad atata vraja si cum ai spus tu prefacatorie in viata mea am impresia ka la mine viata e o linie neagra continua....ce sa zic..iarasi ma regasesc in postarea ta...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.29 aprilie 2010 la 23:19

    :| imi pare rau draga mea Otilia...stiu ce simti in situatia asta...si nu e deloc placut...

    Multumesc ca tu ma sustii si imi citesti postarile...si-mi faci macar o linie alba in continua linie neagra >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim {Paul :P}29 aprilie 2010 la 23:32

    certurile depind de tine . de cand te maturizezi si pui sau iei piciorul din prag, cel care iti e alaturi ar trebui sa realizeze ce pierde si mai ales pe cine pierde...dar e intrebarea..nu te`a pierdut deja? ar trebui sa va "Faceti lini albe" pt ca sunt destule negre

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristea Nicoleta1 mai 2010 la 01:39

    :| trist e faptul ca inca nu ai trecut peste lucrurile astea

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe