E 8 fix...cel putin acum cand m-a m apucat sa scriu...Cred ca mi-am pierdut din farmecul cu care scriam candva...E prima zi de Paste, si m-am trezit devreme , desi ieri fusesem pana pe dimineata la Inviere, apoi la o bere cu prietenii...sau...asa se zice... Era cel mai nou local deschis...micut si putin fara rost fata de cele din Timisoara, insa nu asta conta... M-am asezat langa Aleks si Grasu... si nu am vorbit mare lucru, mai ales ca nu prea aveam asupra mea priviri primitoare din partea femelelor din zona... Am avut si un moment de slabiciune, care sper sa nu ma coste prea mult... si desi simt ca nu a insemnat mai nimic pentru nimeni... stiu ca daca as fi avut ocazia sa mai trec de usa alba de termopan...as face-o cu placere... M-am gandit la acea ferma strangere de mana pe parcursul unui drum de intoarcere..sau de plecare..., dorinta arzatoare cu care eram tinuta in brate in fractiunile de secunda de la final... ma fac si acum sa-mi controlez mainile sa nu isi piarda cumpatul... Dar stiu ca maine nu va mai insemna nimic, la fel cum azi nu au avut nici o importanta... ar fi trebuit sa fie altfel...stiu asta... Insa viata merita traita asa cum e ea... si sper ca acea promisiune de prezenta indiferent de forma sa ramana realitate pe tot de-a lungul vietiilor noastre...
Momentele de slabiciune mereu vor avea o consecinta!
RăspundețiȘtergereAi mare grija!