Treceți la conținutul principal

De ce ...fix..ea...?


Imi petrec cateva zeci de minute vorbind la casti cu cineva...si uneori tastant printre picurii de ploaie... A trecut si prima mea zi de practica...Ma uit la cainele din curte...care vede lumea altfel, si nu din pricina ca e doar un animal..ci pentru ca e orb...Eu nu as suporta viata cu vreun asemenea defect...si in lucrul acesta m-a depasit, are mai multa putere decat mine...Mi-e dor de Petrosani , de povestea cu ac'ul...poate o voi spune odata...Ascult si o melodie in maghiara...si asta ma duce cu gandul la multe care nu contin tara asta... Mi-amintesc cum eram exclusa de atatea ori cand mi se afla nationalitatea... de cate ori copii mai mari decat mine ma considerau o impostoare si un obiect de incasat lovituri..Insa ma duce cu gandul si la Kibed...la tara...la certurile din fiecare vara...Mi-e dor de tot...dar trebuie sa imi continui drumul pornit... Postez si melodia...desi pun pariu ca nu o va asculta multa lume...dar...stii ce?Asta's eu...nu ma mai prefac... indiferent ca iti place sau nu...

Versurile..pe mine ma duc cu gandul la multe... pe scurt..e vorba de un anumit gand la intrebarea "de ce fix ea?"... Eu insami incerc sa imi gasesc raspunsul la intrebarile astea...De ce o alta "ea" imi i-a locul in multe chestii?... De ce incep sa ma schimb si sa renunt usor la lucruri importante? E doar o etapa?... Si inca ceva...voi ...cei ce ma cunoasteti.... Conteaza ca sunt eu...sau ...alta?...
Etichete:

Comentarii

  1. Anonim12 aprilie 2010 la 16:32

    interesanta melodia!

    RăspundețiȘtergere
  2. otilia12 aprilie 2010 la 21:47

    imi place piesa,dar din pacate nu inteleg prea multe:|
    imi place ideea ..si imi place tare blogu' tau:)

    RăspundețiȘtergere
  3. J.D.12 aprilie 2010 la 23:23

    Multumesc Otilia!... >:D< Chiar ma face sa ma simt bine aprecierea ta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim .Ven...12 aprilie 2010 la 23:32

    Mah sincer nu inteleg nimic din melodie...dar daca pe tine te face fericita >:D<..nush exact ce e cu tine mai nou..ce ai mai patit sau ceva...vad ca ai ajuns in timisoara din nou..si iti e dor de Petrocity...nu stiu ce e in mintea ta...dar sper ca toate sa se aseje si sa faci ce crezi tu si mai ales ce te face fericita...acelasi eu...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe