Treceți la conținutul principal

Eu...si-atat...

E 5 dimineata... ascult o melodie ce imi aduce multe amintiri...si nu de dezamagiri...amintiri bune..vremuri bune...vremuri cand eram indragostita si nimic altceva nu conta...Imi e dor de zilele in care voiam sa adorm doar pentru ca maine era o noua zi in care urma sa ma surprinda ceva... Si mi-e dor de ora 3...Atat..As vrea ca partea aia din mine sa iasa la suprafata si sa simt ca lumea nu e dominata de curve... Aveam zile cand zambetul unei persoane imi umplea ziua, imbratisarea simpla imi dadea curaj ca ziua de maine sa fie la fel de increzatoare ca si azi...iar corpul meu sa accepte mai usor durerea zilei de maine....E o melodie pe repeat, imi place sa imi amintesc mai mult de vremurile bune de care imi e dor... mi-e dor de prieteni pentru care contam eu... conta ce gandeam eu si mai ales ceea ce simteam eu...Nu umblau prin ei hormoni ce ii corupeau la greseli ce imi distrugea increderea si sentimentul suprem in acelasi timp...Dar se termina melodia si pana sa inceapa iar...am cateva secunde de luciditate...si in alea vad realitatea... Ca singura persoana pe care trebuie sa o iubesc...e cea pe care o vad in oglinda...si nu e narcisism...e pura si dureroasa realitate...


P.S. asta e melodia...

Etichete:

Comentarii

  1. otilia26 aprilie 2010 la 22:29

    Imi place melodia....amintiri...nu,cred ca e prea devreme pentru mine sa vorbesc despre amintiri....da partea cu curvele...de ce sa ne amagim:D important e ca sa nu le lasam sa domine:D

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.27 aprilie 2010 la 08:53

    da Otilia....dar stii care e problema...nu stiu cum e la tine in tara, dar Romania e preponderent plina de curve:)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim {Paul :P}29 aprilie 2010 la 23:29

    aici sunte de acord cu amandoua ...nu ar trebui sa lasi curvele sa te amageasca sau sa te calce in picioare...desi sti si tu ca 9/10 femei sunt curve...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe