Imi parea totul atat de strain azi. Festivalul de doi bani, cultura de acolo si adunatura de oameni stupizi la un mic in grup. Pana si la mancare e efectul de turma si gelozia intre ei , pe motiv de care mananca mai mult si mai scump. Stupid!
In alta ordine de idei insa am avut noroc cu un vechi prieten care imi salvase ziua din harababura ce devenise. Ca de obicei ajusesem cu mult dupa timpul in care spuneam ca voi ajunge, dar banuiesc ca s-a obisnuit deja cu lipsa mea de punctualitate. Ii multumesc pentru faptul ca azi mi-a fost alaturi si ma facea sa rad de fiecare data cand aveam privirea de om trist , prost si suparat. Am evadat la un moment dat din spatele celor doua prietene care nu ne mai observau prezenta, cu siguranta nu au observat nici absenta noastra. Am ramas in asteptarea unei plimbari mai civilizate pe scarile bisericii , in intuneric fara sa intindem o mana (eram pe ultimele trepte, deci eram prea sus) poate faceam un ban cinstit pe timp de criza de la altii mai cu mila si putin mai prosti decat noi. Dupa indelungi asteptari, ajusesem la caldura,verificand daca asfaltul s-a schimbat in ultimele 15 minute. Aceeasi monotonie insa.
Nu am chef de filozofii azi, nici lucruri metaforice, insa vreau doar sa subliniez ideea ca in orice situatie , indiferent cat de penibila ar fi,exista situatii de iesire din monotonie daca ti se intinde o mana din exterior. Asadar multumesc Zucker, si...amintirilor perverse si iesirilor din minti in miez de noapte...in asteptarea aceleiasi lumini de la etajul patru...
In alta ordine de idei insa am avut noroc cu un vechi prieten care imi salvase ziua din harababura ce devenise. Ca de obicei ajusesem cu mult dupa timpul in care spuneam ca voi ajunge, dar banuiesc ca s-a obisnuit deja cu lipsa mea de punctualitate. Ii multumesc pentru faptul ca azi mi-a fost alaturi si ma facea sa rad de fiecare data cand aveam privirea de om trist , prost si suparat. Am evadat la un moment dat din spatele celor doua prietene care nu ne mai observau prezenta, cu siguranta nu au observat nici absenta noastra. Am ramas in asteptarea unei plimbari mai civilizate pe scarile bisericii , in intuneric fara sa intindem o mana (eram pe ultimele trepte, deci eram prea sus) poate faceam un ban cinstit pe timp de criza de la altii mai cu mila si putin mai prosti decat noi. Dupa indelungi asteptari, ajusesem la caldura,verificand daca asfaltul s-a schimbat in ultimele 15 minute. Aceeasi monotonie insa.
Nu am chef de filozofii azi, nici lucruri metaforice, insa vreau doar sa subliniez ideea ca in orice situatie , indiferent cat de penibila ar fi,exista situatii de iesire din monotonie daca ti se intinde o mana din exterior. Asadar multumesc Zucker, si...amintirilor perverse si iesirilor din minti in miez de noapte...in asteptarea aceleiasi lumini de la etajul patru...
mm festival...ee macar e ok ca exista cineva linga tine,prietenii intotdeauna trebuie sa iti fie alaturi...imi place ca scrii din suflet..ti-am mai zis:)
RăspundețiȘtergereMultumesc Otilia. Asta imi place si mie la tine... :D Ce m-as face eu fara bloggeritza din tara comunista? Iti multumesc ca iti faci timp sa citesti ;) Vi la festival? Macar la urmatorul?
RăspundețiȘtergereU`re welcome !
RăspundețiȘtergere:D imi pare rau Zucker daca vezi o latura urata a mea cteodata:|
RăspundețiȘtergereimi face placere,doar stii,as always din tara comunista...mi-ar placea sa vin,cine stie ,poate chiar la urmatorul :)
RăspundețiȘtergere:D mi-ar face mare mare placere sa iti prezint aceasta tara frumoasa democratica...la fel ca a ta:)) insa serios, eu chiar te astept cu drag.Gasim noi o parte bune in tot :)
RăspundețiȘtergere