"Nu te doare". Atat auzeam din vocea cunoscuta a copilariei mele. Repetata obsedant in mintea mea pentru a ma impinge spre distantare definitiva. Ma convingeam pe mine insami ca totul e irecuperabil.Nu mai am ce salva din tot ceea ce fusese candva. Eram o cu totul alta persoana in ochii ce ma urau enorm de mult acum. Maturizarea l-a lovit cu totul altfel, a acaparat prefacatorie, ura si vinovatie insa fara sa dea in schimb decat tot ceea ce avea bun in el. Urasc faptul ca ma vede in halul acesta, il detest pentru ca ma crede cel mai rau lucru din viata lui si nu a apreciat niciodata nimic din ceea ce facusem vreodata. Imi urasc slabiciunile si urasc fiecare secunda care trece atat de dificil. Vreau doar sa plec, desi va fi mult mai greu ca prima oara, pe aceleasi drumuri ce trebuie sa le urmez... De la capat... Chiar daca plecarea mea acum va insemna sa distrug din nou sperante.Imi pare rau...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu