Treceți la conținutul principal

Curaj

Nu pot avea inspiratii de alta natura decat cele care imi tot inunda gandurile de la o vreme. As vrea sa existe o cale de a ma lasa rapita din tot ceea ce insemna viata mea in trecut. Am insa o singura exceptie a vietii mele ce reprezinta prezentul acum. Un sngur om ce imi face inima sa simta un val de indragosteala, desi nu ii voi recunoaste asta niciodata, si e posibil sa fie una din marile greseli ale mele. Ma enervez pe mine, ma dezamagesc mai degraba, atunci cand vad ca nu am curajul sa fac ceea ce simt. Sa opresc pasii ce se indeparteaza de mine in acelasi alb ce era al meu candva...Nu pot sa urasc nici rosul acela intens ce e atat de rece si respingator.

Mi-am facut curaj...am spus ce voiam sa spun, si apasasem tastele de zeci de ori pana sa o apas pe cea finala. Nu ma simt eliberata insa, ci doar penibila ca am recunoscut o slabiciune. Si va avea efecte cu siguranta. Si nu bune...probabil...Desi evident sper sa nu fie situatia atat de pesimista. Stiu insa ca nu am cum sa fac un om sa imi simta lipsa daca nu ii arat cum e sa ma aibe langa el... Nu il acuz niciodata de asta. Ma acuz pe mine pentru stupiditatea mea. Si stiu ca unica persoana ce pierde sunt eu...dr indiferent ce se va intampla...situatia va ramane aceeasi, desi uneori am mici scapari de recunoastere a realitatii sentimentale din mine...
Etichete:

Comentarii

  1. Guess Who?9 august 2010 la 02:49

    Nu iti fie frica de ce recunosti sau de ce simte persoana acea pt tine , ti`ai ales doar momentul nepotrivit avand in vedere situatia lui de acum, trebuia sa o faci acum o saptamana ca sa nu aibe unele pareri, fi sincera cu el si daca e sa fie devoteazate lui nu "fronturilor" iar de restul din trecutul tau nu iti fie frica sau regret deoarece sti ca au ales sa ramane pe dinafara , gandestete doar la faptul ca vine octombrie si va fi diferenta in a pleca la 00 :28 sau de la Moll, nu fi ca pana acum ,exprimati sentimentele si DARUIESTETE deplin lui!!! un 17 nu se va compara cu un 3 desi (coincid unele denumiri) dar numarul mai mare il poti da uitari, nu trebuie sa ai uneori scapari recunoaste tot timpul fiinda asha pierzi (trust me on this one) fie de la cel mai miK lucru Pana la (te citez) "un univerS" mi`ai spus ca imi multumesti de sfaturi dar acum iti dau unu :Daruieste doar asha vei primi inapoi -cu stima si apreciere aceasi ghicitoare din unbra!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim9 august 2010 la 02:59

    Ce nu`mi plac ghicitorile ...dar ai dreptate intru fel ...amandoi aveti ..cel mai bine e sa iti lasi trecutul acolo unde e ..daca ai posibilitatea sa il filtrezi si sa faca parte din prezent doar o parte din el si cine stie poate va fi si un viitor daca nu ..exista drumuri care se despart si nu se mai incruciseaza depinde de care il alegem

    RăspundețiȘtergere
  3. Umbra9 august 2010 la 06:33

    Trecut? traiesti acolo?

    RăspundețiȘtergere
  4. J.D.9 august 2010 la 06:37

    Unde sa traiesc? in trecut? In nici un caz. Doar e vorba ca inca dor anumite lucruri, si inca vreau sa combin totul incat sa am un viitor asa cum il voiam inca din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  5. otilia10 august 2010 la 19:41

    trecut? ...
    pentru umbra.....
    nu cred ca ai simtit vreodata acelasi lucru...si nu ai de unde sa stii cum dor unele lucruri ...si cit continua sa doara..nu neaparat traim in trecut daca nu dam uitarii unele lucruri...nu e atat de simplu...
    o sa treaca..dar nu atat de usor...oricum Jolanda..iti doresc sa ai un viitor asa cum ti-l doresti tu :) si nu uita..noi ne faurim viitorul..oricit de stupid nu ar suna fraza ...

    RăspundețiȘtergere
  6. jolanda_dosa11 august 2010 la 02:44

    DA... Otilia asa este. Nimeni nu are cum sa stie cum e sentimentul decat daca l-a trait... Degeaba incerci sa il intlegi... Nu ai cum.Pare stupid. Insa unii oameni nu tin la lucruri sau oameni si atunci e mai simplu sa nu le mai ai, insa unii pun totul la bataie..iar atunci cand nu le mai ai, doare mai mult decat orice... E ceva ce trebuie sa simti pe propria piele ca sa stii cum e...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe