Nu te iubesc!

Ii urasc pe cei care stiu ce inseamna familie... Si nu e vreo acuzatie adusa cuiva. Doar pur si simplu vreau sa simt cum e sa ai asa ceva. Niciodata nu am recunoscut multe , si am ascuns multe... Mereu era o competitie prosteasca intre mine si cel care ar fi trebuit sa defineasca notiunea de parinte.

"esti un antitalent!", "Nu esti in stare de nimic!" erau ultimele lucruri pe care le-am auzit inainte sa simt ca nu-mi mai pot preface zambetul si ochii mei nu mai rezista si au nevoie de apa sarata din abundenta.

As fi vrut doar odata in 20 de ani sa recunoasca macar o inclinatie de-a mea spre un anumit lucru... Sa ma sustina cu ceva, sa vada in mine ceea ce fiecare parinte vede in copilul lui indiferent cat de tampit ar fi. Sa aud doar o singura data "bravo", sau "sunt mandru de tine". Am nevoie de sprijin...sau mai degraba aveam atunci cand eram doar un copil si imi asteptam parintele la o sedinta asa cum faceau ceilalti. Asteptam sa vad pe cineva cunoscut ce ma asteapta la sfarsitul anului scolar acolo in multime si sa spuna plin de mandrie 'Asta e copilul meu!'.

Ai fost vreodata acolo si din cauza faptului ca port ochelari nu te-am vazut? Imi cer scuze...

Am crescut si am ajuns sa plec de acasa inainte sa isi dea seama ca timpul a trecut si fetita lui mica, prostuta , credula si curva a ajuns total altceva. S-a transformat intr-o studenta intr-un oras strain unde nici macar nu avut respectul sa isi lase urmele alaturi de cea careia isi dedica viata intr-un fel sau altul.

Aveam momente in care as fi vrut sa ma i-a in brate, sa imi spuna ca toate trec si ca indiferent ce s-ar intampla am un loc unde ma pot intoarce cu drag si sa spun ca sunt 'acasa'. Insa asteptam sa plec si numaram fiecare zi care ma apropia de finalul in care domiciliul meu insemna sa impart aceeasi casa. Evitam orice discutie si privire a ochiilor ce ma urau prea mult pentru statutul pe care ar fi trebuit sa il avem.



Crezi ca voi ajunge asa ca ea nu? Te inseli, m-ai distrus o vreme, cand eram mica si credeam tot ceea ce spui si ma durea fiecare cuvant... Insa m-ai invatat treptat cum sa imi ascund lacrimile pentru ca erau slabiciuni in ochii tai. Nu ma vei vedea ca plang, nu ma vei vedea ca cedez...pana nu ma vei mai vedea deloc desi ai da orice pentru asta. Te doare ca ma vezi in trecere? MA bucur! Si pe mine ma durea cand erai in trecere spre un scandal , sau sa verifici cat de mult s-a schimbat culoarea sangelui familiei de ultima data. Stii doar care e diferenta? Tu erai matur, pregatit sa infrunti totul,eu in schimb eram doar un copil... Copil de care nu ai avut niciodata timp, iubire si sustinere, ci doar a crescut langa tine ca o buruiana pe care nu suporti sa o mai vezi de cand ti-ai dat seama ca e o planta mai veritabila.
Nu de putine ori am simtit ca sunt inferioara unei jumatati de lichid , si cu siguranta mostra pe care isi testa distrugerea din punct de vedere psihic. Eh, spre dezamagirea ta , nu am fost la fel de slaba cum a fost cea care ti-a stat alaturi zeci de ani si pe care te razbuni de fiecare data cand esti dezamagit de ceea ce ai realizat in viata ta. Nu e vina nimanui pentru lasitatea ta, insa jumatate de secol nu te-au invatat sa accepti asta. Si continui sa dai vina pe cei care iti sunt alaturi...Dar priveste in jur, tata... sunt din ce in ce mai putini si mai falsi cei care sunt acolo. Candva tineam cu tine, stii asta. Erai cel pentru care lasam orice, pentru ca te credeam model, acum insa iti evit fiecare pas si incerc sa determin istoria sa nu fie la fel. Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc, si nu regret asta, pentru ca nu a fost asa niciodata... Nu-mi pasa cat ma urasti, cat de antitalent sunt, cat de proasta , curva, idioata , handicapata si toate jigniriile pe care mi le aduci, insa nu uita...ca va fi o vreme cand vei vrea sa spui totul si timpul va fi prea scurt...sau chiar deloc. Nu e in nici un caz amenintare, doar dezamagire. Da,sunt dezamagit de tine! Si voi incerca sa fie cu totul alta viata mea pentru cei care imi vor desemna notiunea de familie. Candva vei striga , insa sunetul nu trece la doi metrii distanta de ceea ce il acopera... E prea greu, departe si imposibil de realizat. La fel de imposibil cum e pentru tine sa iti sustii cel pe care ti-l numesti copil!....