Treceți la conținutul principal

No title!...

Sunt momente in monotonia mea cand tot ceea ce vreau e sa imi ascund orice urma si sa le sterg si memoriile celor carora le-ar da prin minte sa ma caute vreodata. Insa exista o parte din mine ce ma determina sa fiu altfel. Sa Invat sa fiu o parte in eul cuiva. Sa ma infiltrez in viata unei persoane ca un parazit. Insa nu in sensul rau al cuvantului. Doar sa creez o dependenta de zambetul meu indiferent cat de stramb e, sa impun un dor de atingerile mele si sa-mi pastrez un loc din memoria si inima fiecarui om. Mare greseala insa. Mereu cineva va avea de suferit. Indiferent ce as face eu. si cat as incerca sa impac toata lumea. Vreau intr-unele din momentele vietii mele sa spun ca am un prieten ce nu asteapta nimic in schimb. Insa nu pot spune asta. Fiecare face un lucru pentru ca asteapta ceva si e extrem de enervant. Unicul motiv ar putea fi doar faptul ca suntem prieteni insa de cele mai multe ori motivul e doar faptul ca intr-un fel sau altul e dependent de o parte din mine ce ii pune sangele in miscare ...repede,repede...pana se opreste... De tot!

Comentarii

  1. Ma scuzi pt citat dar " Te urasc ! " X " Sunt momente in care te uram si te dispretuim ...si sunt momente in care te iubim mai mult ca pe noi ..dar JD ..nu vei afla cel putin nu din partea mea

    RăspundețiȘtergere
  2. MA , da ce sunt eu? MArfa de la magazin? Cand sunt la oferta , pret scazut...ma iubiti, cand creste tva-ul ma dispretuiti? Mai mereti unde vreti cu iubirea asta a voastra... in primu rand , recunoasteti cine sunteti, si dupaia priviti dicolo de ambalaj. Intrebati-va odata...de ce sunt asa...de ce nu ma atasez, de ce sunt atat de rece si indiferenta... Dar sincer... Oare chiar asa e?

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu unul nu pot privi dincolo de ceea ce ma lasi sa vad. Nu am invatat sa fac asta, sau nu stiu. Oricum ar fi trebuit sa lasi jurnalismul pentru actorie. Si da, cred ca esti rece, indiferenta , fara sentimente insa nu stiu de ce simt totusi ceva pentru tine

    RăspundețiȘtergere
  4. hai las-o... Eu sunt dracul cel mai negru...

    RăspundețiȘtergere
  5. X Wrong Again e 2-0 pt mine ..mai jucam ? Nu trebuie nici sa privesti nici sa inveti ..tre sa simti , iar daca "X esti lung cum banuiesc" atunci ar trebui sa sti treaba cu actoria si jurnalismul, si sa te citez "Si da, cred ca esti rece, indiferenta , fara sentimente insa nu stiu de ce simt totusi ceva pentru tine " Exact deaia pt ca e cum e si asta ne atrage pt ca stim ca nu o putem obtine usor iar cand o obtinem realizam ca ne placea jocu ala mai mult !

    RăspundețiȘtergere
  6. repet intrebarea... Eu sunt produsul din piata voastra de desfacere a marfurilor ilegale sau ce naiba? Nu sunt un lucru de obtinut, sau chestii..sunt un om, cu sentimente, insa nu pentru oricine. E greu de realizat?

    RăspundețiȘtergere
  7. Tu om? Ma faci sa rad.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu... Daca ma cunosteai cum pretinzi, ai fi stiut ca eu sustin teoria Darwin'ista... Deci posibil sa nu fiu tocmai un om. De ce? Te atasezi de animale? Tu zoofil?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Oamenii‑Anotimpuri

Există un tip de liniște care se așază peste orașe exact când semafoarele încep să clipească mai des ca niște metronome obosite: o liniște care nu are nevoie de noapte ca să se facă simțită. E liniștea care se insinuează între două notificări, între două „am înțeles” și un „revin eu”, între un salut și ușa care se închide. În această liniște se coace, fără spectacol, singurătatea modernă: nu a celui izolat, ci a celui care trăiește în apropierea tuturor și în atingerea nimănui. Ne trezim din ce în ce mai des cu un fel de oboseală lucidă: corpul își face datoria, mintea bifurcă liste, dar undeva, într-un loc greu de numit, ceva încetinește. Nu e o tristețe stridentă, ci o uzură fină. Nu ține de vârstă, deși îi împrumută limbajul. Așa apare îmbătrânirea înainte de vreme: nu în riduri, ci în rezoluții emoționale coborâte, în viteze de reîncălzire tot mai mici, în ezitarea de a spune „îmi pasă” fără plasă de siguranță. Mă gândesc lucid la aceste lucruri intre monitoare... Există un spațiu...