Treceți la conținutul principal

Diferenta dintre o lume de 'ele'...

Ma uitam amuzata la persoanele care incearca sa para mai mult decat ar putea oferi in ani de zile. Ma distrez de fiecare data cand vad o fata imbracata sumar care se crede sexy si atat, iar la o discutie stie sa iti spuna 'da' , 'nu' sau , 'aa...stiam...imi sta pe limba'. Oare care a fost insa ultimul lucru care i-a stat pe limba? Pasta de dinti cu siguranta nu... Si eu aveam varsta lor, visam la majorat, la iubiri eterne si evident la cum sa fac sa ma placa cat mai multe persoane. Si pot spune insa ca asta nu contine nimic placut odata ce ai realizat-o. E trist insa sa vezi ca totusi nu evolueaza nimic , decat se dezbraca odata cu vara de ganduri si chiar si de inteligenta minora care se pierdea adesea prin labirintul craniului. Singurul meu gand insa nu e acela de a-i cumpara inteligenta , sau de a ajuta lumea la evoluarea minorelor in doamne, caci m-am prins ca e imposibil, unele specimene sunt pierdute de cat li se da nota de la nastere. Am o mana de oameni importanti in viata, insa stiu ca aceia sunt oameni cu cap, nu doar invelis cranian. Oameni pe care te poti baza indiferent ca i-ai ranit si nu fac decat sa isi linga rana in timp ce imi intind o mana, desi nu pot garanta ca nu ii mai musc odata. Le multumesc insa pentru felul in care ma sustin. Pentru drumul pe care il fac. Iar eu voi incerca sa le restrang cararile intr-un singur drum sigur. Pietonal, cu averi imateriale si valori morale. Eu pot garanta ca m-am nascut la spital, nu intr-o masina. Desi cateva au avut un farmec aparte al amintirilor mele de succes... Drum bun Arianu'le, succes Zucker...multumesc Kinder...

Comentarii

  1. Ash zice ceva .. dar nu stiu ce ...

    Si nu imi sta pe limba .. chiar nu stiu ... asta ma face .. fata ? :-??

    RăspundețiȘtergere
  2. nu Zucker , nu te face fata... Doar poate unul din cei care nu stii ce ai putea spune...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...