O altfel de viata!

Unii ar spune doar 'reusite poze' sau poate chiar contrariul, insa realitatea este alta... Acolo sus , e o alta lume. O altfel de viata. Un aer ce nu il simtit decat cu fiecare pas ce te aduce spre varfuri. Iar asta ar trebui sa fie o lectie de viata pentru cei care sunt descurajati de mizerie , nesimtire , iubirea de ambalaj si mult altele. Ar trebui sa inveti cum sa pasesti incet , sigur , calculat , cate un pas in fata celuilalt incat drumul pe care ti-l formezi sub talpi sa se contureze intr-o cale spre ascendenta. Si nimeni nu a spus ca e usor sa ajungi sus. Nici in sens propriu si cu atat mai mult in sens figurat. E o lume prea altfel fata de cum as vrea eu sa o vad. Altfel fata de cum as vrea eu sa fie. Dar ca sa traiesc am de facut doar un singur lucru, fara regrete. Sa ma adaptez nebuniei de cai betonate si monotone. De culori gri si pale in cea mai mare parte. Stiu doar ca indiferent cat de greu ar fi sa ajung acolo in varf, pasii mei nu renunta, eu nu renunt , indiferent daca acea cale a mea cuprinde doua urme sau mai mult , care insa urmeaza aceeasi directie. Fara cale de intoarcere , fara timp de a constientiza oboseala. Iar unicul lucru ce ma face sa merg mai departe e speranta unui orizont mai colorat, cu oameni ce apreciaza ceea ce pot oferi ,

si pot demonstra ca sunt in stare de ceea ce unii poate nu ar reusi sa le faca , sau ar parea mult prea monoton pentru stilul lor de viata. Ciudat e doar ca toti suntem oameni. Toti avem sentimente , fizionomii la fel , grade de inteligenta diferite , insa un singur scop comun: sa ne facem viata mai frumoasa , indiferent de mijloace se pare... Iar multii dintre cei ce se numesc oameni ca specie , reusesc sa construiasca averi de pe seama prostimii. Si indiferent ca vreau sau nu , sunt parte din ea,cel putin pentru moment , pana atunci cand gasesc o cale de scapare definitiva nu doar evadare temporara. Pur si simplu pentru faptul ca inca nu am realizat nimic , nu am un nume cunoscut si nici tente de curvism. As vrea doar zile in care sa pot evada de privirea lor ucigatoare , sa ascult vantul cum atinge acele de brad si sa mai am senzatia unica a racorii norilor pe piele si a sentimentului ca indiferent cine sunt , ce am facut si cine e jos , ii pot privi de sus si pe cei care material ma depasesc , insa intelectual inca se cauta defintiii care i-ar pune pe locul intai. Poate e tarziu si m-a cuprins melancolia , ori poate a fost destul de placut dar singuratic totodata sentimentul sa fi undeva departe unde lumea nu te vede dar totusi prea singur incat sa conteze asta.
Si nu as vrea sa ma intorc. nici in civilizatie , nici intre brate ce-mi provoaca atata
durere ce nu mai are nici o explicatie pentru un trai ce-mi aduce un zambet dimineata asa cum o facea candva.
Vreau sa-mi construiesc un viitor , destul de bun pentru posibilii urmasi insa sa pot spune sincer ca n-am nici un regret din viata. Sa pot spune impacata peste ceva vreme ca mi-am trait viata iar ochii mei nu reprezinta doar frumusete fizica ci si memoria unor locuri ce sunt de-a dreptul paradisiace. Indiferent in ce mod , si cand va fi sa fie o alta mana ce-mi sustine corpul sa nu cada in prapastiile vietii, voi fi acolo , departe de tot , departe de standardul vietii , in lumea pe care mi-o creez eu , mi-o produc eu si ea insasi are grija de mine. Pur si simplu pentru ca stiu , ca undeva acolo va fi cineva care s-ar chinui din toate puteriile incat sa ajunga cu mine spre varf....


- Parang , Jud. Valcea , Jud. Hunedoara -

iulie 2010