Treceți la conținutul principal

o parte de casatorie , alta despartire...

Mi-am regretat multe etape din viata. Am trecut insa peste multe sentimente lansand un gol in urma lor. Am pasit de sute de ori peste pasii celor de care imi pasa dar nu aflau niciodata. Formasem cateva cifre si nu as fi vrut sa apas tasta verde niciodata, dar stiam ca sunt nevoita sa o fac. Parca fortata sa o fac. As fi vrut sa opresc timpul si sa nu ii aud de asta data vocea.

Stiam ca va fi probabil pentru ultima data cand stiam ca e vocea celui in ochii caruia ma reflect. Vocea alaturi de care am crescut. Alaturi de cea care am invatat sa fiu eu si sa infrunt intreaga lume cu o tarie de nedescris.Vorbeam rece desi patul meu continea deja cateva grame de lichide sarate. Invatasem sa ma prefac foarte bine... As fi vrut sa am acele simturi pe care le aveam acum cativa ani doar cand ii auzeam numele rostite de orice buze necunoscute. L-as fi tinut in brate si nu l-as fi lasat vreodata sa plece... Dar stiam ca pasii lui alaturi de ai mei insemnau insemnari cu sange si rautate. Mana lui avea cute pe care nu le recunosteam . Ochii lui caprui devenisera negrii fara pic de culoare. Cuprinsi de o rautate extrema. De un egoism suprem. De un leu feroce care are doar un scop. Sa isi prinda , sa distruga si sa isi devoreze prada slabita. Lumea s-a schimbat. Imi dau seama de asta acum. Iar maturizarea inseamna din start vinovatie. Lipseste inocenta, sentimentele de nevinovatie , aprecierea unei simple atingeri intamplatoare. Ma doare sa vad in persoana celui pe care il iubeam candva un om ce il urasc, ce are scopuri si nu sentimente. As vrea doar o zi de adevar. De perfectiune. Fara pic de rautate. O zi plina de realitate. Insa e o alta viata pe care eu nu o pot percepe. Nu vreau oameni ce se ascund in corpurile celor pe care ii cunosc de jumatate din viata mea. Se comporta altfel , parca indiferent , si nimic nu conteaza pentru continuarea vietii lui... Tot ce e frumos dureaza a dracului de putin. Si urasc asta. Vreau sa il gasesc pe cel pe care l-am lasat pe scarile teatrului candva. Vreau sa il gasesc pe cel pe care il ador cu fiecare secunda care trece. Sa imi simt lumea la picioare doar cand ma cuprinde in brate.

Imi pare rau pentru ce a ajuns sa fie totul. Ma cuprinde un sentiment aiurea cand stiu ca nu voi mai pasi pe urmele herrison'ului meu... Si as vrea sa ma gaseasca undeva departe, in timp ce fug de tot, de tine, de mine , de noi, de trecut si de natalitate. Pana atunci...stiu ca timpul trece extrem de incet si pentru mine si pentru cel pe care il am in minte, insa tot timpul vindec tot... Iar nisipul albastru nu va mai prelinge sticla clepsidrei sparte...din greseala sper... [m2]

Comentarii

  1. nu pot sa zic ca cunosc sentimentul,dar imi e ata de aproape incit sincer,parca il simt mereu,nustiu,mereu sa vor gasi oameni care o sa te raneasca,care o sa se schimbe mereu,care o sa aiba in vita doar scopuri ce trebuie atinse si cele care deja le-a atins,dar trebuie sa fii mai presus de asta...nu se merita :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu Oty, doar ca ... e cel pentru care as fi lasat candva intreaga lume...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da cel carui ii promitzi unele lucruri si le introci inpotriva lui ...cel care niciodata nu ti`a fost alaturi sau sa te ajute...cel care e obisnuit cu dealuri in loc de 4 roti ...cel care sa saturat sa fie un caine ...da Jolanda..uni oameni se satura...iar tu ai unplut paharul de nenumarate ori ..dar lai si varsat acum insa ai avut grija sa il lipesti ca sa nu il mai poti rasturna ai zis sa fim noi ..iar eu mam saturat de minciuni inselaciuni si tampeni ...sti unde ma gasesti dar problema e aceasi ca intodeanu ...degeaba sti unde daca nu cautzi

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare om greseste si tu -ai facut sa fiu ce devenisem. E timpul sa fiu eu fara acuzatii. Sa reflect in ochii oamenilor si apreciere nu doar indiferenta si monotonie. Nu doar eu ma intorc impotriva ta...insa dupa cum am mai spus... ma iubeai nu? atunci zi-mi un moment important din viata mea la care ai fost la o distanta de mai putin de 1 metru? una singura...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar trebui sa renunti la trecut si sa vezi un alt viitor

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...