Treceți la conținutul principal

Altceva...

Am simtit ceva ce nu imi mai explicam. Am lasat doar lucrurile sa decurga dupa voia lor. Si au cazut lin pe o cale simpla si care mi-a lipsit enorm. Pasii erau necunoscuti, altii , noi.. Insa zambetul imi umplea ziua. Ma facea sa rad fara sa inteleg de ce anume. Voiam sa ii simt atingerea, sa cauzez sentimente ciudate pe care voiam sa le sufoc cu orice putere incat sa ramana doar ale mele si sa nu le imprumut nimanui niciodata. Si astea toate doar pentru faptul ca invatasem prea bine ca timpul nu-l poti opri niciodata , mai ales atunci cand e in favoarea unei placeri de-ale tale.
A fost o zi care as fi preferat sa dureze de cel putin cateva ori mai mult decat a fost. As fi umplut fiecare secunda insa parca mi-am acumulat atat de mult zambet incat simt ca pot rade cu usurinta fara sa fie ceva fals ce putin o luna intreaga. Am avut azi un trecut, un prezent si un viitor... Nu ma durea nimic ce facea parte din certurile obisnuite de mai inainte, nu imi doream cu desavarsire imbratisarea parca falsa si incocenta insa cu un zambet pervers in spatele fetei de copil. Am inspirat adanc parfumul unei imbratisari ciudate si prea ferme pentru un stil amical. A fost mai degraba o amintire a unei perioade aparte. Insa as vrea sa rezist fara sa adorm , sa nu simt ca maine va fi la fel de monoton. Vreau doar o imbratisare simpla, si un zambet inocent.De prezent...
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe