Treceți la conținutul principal

Thank you....

Acum cateva momente am realizat ca exista oameni care nu vor doar anumite lucruri de la tine, si nu le pasa ca esti frumoasa , sau ca ai genti dolce & gabbana... sau haine adidas... nu le pasa nici daca tot in ceea ce esti imbracat e cumparat cu maxim 100 de lei de la cine stie ce second hand de pe colt... Si ar putea avea ce vor, au bani , case , masini si nu stiu cu ce sa isi ocupe timpul...Vestea de azi e cu atat mai ciudata cu cat nu e vreun cunoscut vechi de-al meu sau vreun admirator al fiintei mele feminine...Nici macar nu ni s-au intersectat privirile in realitate vreodata... si nici modul de cunostinta nu a fost niciodata prea placut, si ar fi putut sa treaca cu vederea si sa ma considere doar o catastrofa de inceput de femeie... Si totusi nimic nu l-a impiedicat sa vada in mine un potential fara nimic in schimb...M-a vazut pur si simplu pe mine , in spatele a ceea ce incerc sa par , si mi-a inteles ifosele... si m-a lasat mereu sa imi calmez singura viata cu sprijin din exterior... desi putea avea tot ce vrea... Si m-a facut sa plang...acum cateva momente...si in nici un caz de rautate... e primul om ce m-a facut sa plang fara sa ma raneasca in schimb niciodata... Nici macar nu stiu ce cauta in lumea asta genul acesta de oameni si cum s-au conservat incat sa nu primeasca sau sa nu adopte rautatea din jur... Nici nu stiu cum sa ii multumesc strainului meu prieten... si nici nu stiu cum as putea sa ma uit vreodata in ochii lui si sa ii spun ca renunt dupa tot ajutorul acordat... Tot ce am pierdut in mare parte din cauza romanilor , dragii mei compatrioti... am primit ceva mai bun... si nu cred ca vreo divinitate a jucat cartile cum trebuie... si nu va intelege niciodata multumirea si respectul pe care il port... dar... multumesc celor care au fost alaturi...si mai presus de multe..multumesc straine... thank you Panos...

Comentarii

  1. Cate'o data conteaza mai mult cum aratati si cum te exprimi...rar intalnesti asemenea persoane..majoritatea iti vor raul dar se pare ca mai sunt si oameni care asteapta altceva...ai grija de tine ...si nu uita tineti prieteni aproape ...bye bye

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu ce sa spun de noul tau prieten, dar sper sa vada in tine mai mult decat am vazut eu

    RăspundețiȘtergere
  3. Si ce ai vazut tu , Anomin?...

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim* , scuza-mi greseala de tastare

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...