Treceți la conținutul principal

Nu pot!...

Suntem deja de cateva zile in luna mai... Practic as mai avea 2 luni si ceva si ar trebui sa ma intorc acasa... Ar fi trebuit sa o fac de mai multe ori pana acum , dar nu voi mai calca pe acolo decat atunci cand voi fi nevoita... Nu vreau sa mai fac parte din trecutul meu... Nu vreau sa mai aud aceleasi barfe si prietenii false... M-am saturat de tot ce tine de trecutul meu... De oameni care nu stiu ce vor, nu imi spun ce simt pentru mine , de cei care ma dezamagesc si isi petrec timpul cu tarfe... De oameni care vor sa ma ajute doar cu beneficii sexuale... M-am saturat de voi toti... DA!...Prefacatorii vad peste tot, nu aveam nevoie sa vad asta si de la cei pe care ii numeam prieteni... Nu vreau pur si simplu sa aud aceleasi pasiuni pe blonde , pierderi de vreme cu curve, sau prietenii doar din in cazul in care iti pica vreo proasta in pat cat sa-ti poti satisface poftele animalice... Si stiu un singur lucru sigur... eu macar am scapat umpic din cacat...tu te afunzi in el tot mai mult cu fiecare zi... si-l gusti cu placere...

[ P.S. ' pana iti dai seama de unde iasa deliciul tau' ]




...Cu parere de rau sincer...spun ca viata mea ce va continea pe voi , prietenii mei nu va mai fi aceeasi...nu pot fi nici tarfa...nici proasta...nici blonda...nici pierdere de vreme...
Etichete:

Comentarii

  1. Anonim {Paul :P}3 mai 2010 la 18:01

    Nu stiu exact despre ce e vb dar..Copilutza ai a in camuflaj pe care o stiam eu nu renunta asha usor ..chiar daca lupta era de mult gata tu continuai sa te zbati si sa te lupti ..nu stiu sa fi pierdut vrun` razboi ..nu cred ca acum e momentul sau esti in locul unde poti sa renunti...dupa cum ai zis ..mai e putin inca nu e gata ..deci ramai Jolly cu capu sus si invingatoare..sau....

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.8 mai 2010 la 21:03

    :| si daca fetita aia in camuflaj nu mai e demult?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe