Treceți la conținutul principal

RROuMania...

Datorita crizei financiare, nici examenele nu mai sunt ceea ce au fost in Romania asta... Asa ca mai petrec ceva timp prin Banat pana se remediaza situatia... dar la ascendenta tarii... cred ca imi pot pune bani de o parte pentru apartament in Timisoara... sa imi pot da linistita examenele de la domiciulul meu stabil... Pe langa oamenii din ea care devin din ce in ce mai reziduuri... si uitand evident de faptul ca in tara se moare de la o mana rupta... ajungi pamant de flori dupa un furuncul... sau pur si simplu ti se cer scuze de genul "imi pare rau sa va spun ca nu am observat ca mai avea puls"... Draga noastra, defapt a voastra pardon , Romanie e o tara extrem de frumoasa...

Poate ca datorita schimbariilor meteorologice am devenit atat de recalcitranta... dar asta sunt eu.. si nu imi mai pasa ... e blogul meu si pot sa va numesc cum vreau... urasc sa vad cum pe o raza de cativa metrii patrati e o ingramadeala de prosti... Ma distreaza inventatorii masinii de gaurit prazuri de calitate... Si ador sa vad pestele balon agitandu-se... Si culmea e ca pe cateva chiar le credeam ..prietene...




Pentru cei care nu stiu cum arata aceasta creatura... imaginea alaturata va sta la dispozitie...

Pentru ceilalti insa... va cer doar sa va abtineti... stiu ca asemanarea este izbitoare... dar nu uitati ca orice aluzie din text , orice asemanare a personajelor este pur intamplatoare...

Celor care nu le convine si se simt insa... va spun doar atat ... 'eu cand vreau sa scriu...scriu'... asa ca 'x-ul' rosu din coltul ecranului va asteapta sa il gadilati cu placere....
As vrea sa primesc ocazia sa aflu cum de Terra are capacitatea de a tine degeaba atatea creaturi... Cum de prostia nu are limite ? [ dreptate avea fraza : " 2 lucruri sunt infinite , prostia si universul...de univers nu suntem insa siguri" ]

Daca grandomania si incultura s-ar vinde la kilogram, ar mai fi vreo piata goala sau vreun cumparator?... Insa o mare dilema am....Are limite? Vreuna mica macar acolo? Sau sinceritatea aia se poate manifesta vreodata conform definitiei?

Si sincer... Daca oamenii ar stii sa citeasca gandurile...si ar afla tot ceea ce gandesc defapt ceilalti pe lumea asta despre ei...ar mai exista prieteni?

De ce nu sunteti sinceri oameni buni? De ce nu va exprimati parerile? De ce atacati fara sa cunoasteti un om? Te crezi mai bun decat mine? Ma jignesti...si crezi ca tac? Doar de dragul ca mi-ai fost prieten? Crezi ca strainatatea te salveaza? Sau poate pur si simplu faptul ca nu sunt romanca te face un mai bun vorbitor de limba ta materna?




De ce nu recunoastem ca suntem prosti ?

Eu am fost...de nenumarate ori... insa acum nu imi mai pasa... Nu-ti convine dragul meu prieten? In sud e cald si soare... Sau in strainatate... sau poate pe la mineri... prin tara alb-violeta posibil...sau daca nu acolo oriunde in alta parte... Am invatat sa supravietuiesc fara sa acumulez paraziti pe langa... Ah... scuzati... am domiciuliul in Romania... tara tuturor posibilitatiilor... ( imposibile, la un loc)




[ Imi cer scuze pentru cei care nu au nici o implicare in discutia de mai sus, in special oameniilor care mi-au fost alaturi si nu au avut niciodata vreo problema cu nationalitatea mea, sau nu m-au tratat inferior... Celor care da... am un fundulet sexi care va sta la dispozitie... ( sa tanjiti sa ma pupati acolo... carnea de import e mai scumpa) ... Bye]

UPDATE: Defapt posibil sa fi crezut prea mult in cunoscutii mei atunci cand am crezult ardealul in defavoarea olteniei... Asadar...imi cer scuze daca am reactionat instinctiv si am atacat fara vina anumite persoane

Comentarii

  1. Asa .. vezi ca se poate ? nu trebe sa te mai ascunzi .. cand stim defapt cum esti in realitate .... sau nu e aia realitatea ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu inca daca e realitatea... Pentru ca din cate observ prieteni de-ai mei ascund lucruri si ii fac pe ceilalti sa inteleaga diferit lucuri si sa ma acuze.. si-atunci ii acuz si eu...posibil fara vina...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...