Treceți la conținutul principal

Amintiri muzicale...

Dupa agitatia de azi... interviu pe la minstrul Blaga si alte persoane importante... Am ajuns acasa... Am incercat sa mananc jumatati din cartofii pe care i-am...cam ars... Si m-a cuprins un dor de melodii ce le ascultam candva...

# Gareth Gates - "Mistake"



# ABBA - "One of us"



# Blue ( in general tot de la ei, dar ma limitez doar la ce ascult acum)




# Duncan James " Amazed "



# Outlandish - " Calling you"



# Ronan Keating - " if tomorrow never comes "



# Dido - " White Flag "



# Roxette - " Listen to your heart "



# Richard Marx - " Right here waiting "



# Era - " Dont you forget about me"



[ Poate e doar e zi mai nostalgica, sau...poate doar asta ascult...in orice caz...fiecare melodie imi aduce aminte de ceva anume...si ma linsiteste indiferent la ce m-as gandi... Le ador pe fiecare in parte...si mai sunt zeci de melodii ce le ascult dar nu-mi vin in minte acum... ]
Etichete:

Comentarii

  1. Anonim {Paul :P}3 mai 2010 la 17:53

    sunt vechi melodiile dar astea vor ramane peste ani :X imi plac, suna frumos si parca ai trezit ceva acolo ascuns in interior..peste 10 ani cine o sa mai stie de Inna? dar de ABBA?..inca o postare de succes ;D

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.3 mai 2010 la 17:59

    Mersi... Macar unii din voi sa ascultati altceva in afara de manele... fgm de tzigani

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristea Nicoleta18 mai 2010 la 03:08

    Imi amintesc ca chiar ascultai cateva melodi din astea cand veneam la tine :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe